Solicitarea pe care Armata Statelor Unite a adresat-o producătorilor de armament ține de extinderea razei de acțiune a noilor rachete la 1.000 de kilometri pentru a lovi ținte terestre și navale aflate în mișcare.
Schimbarea programului PrSM demonstrează urgența operațională a Armatei SUA
![]()
Prima versiune a sistemului, PrSM Increment 1, a depășit faza de testare și a fost utilizată direct în luptă de forțele americane în timpul operației militare „Epic Fury”, lansată împotriva regimului iranian pe 28 februarie. În urma acestui debut operațional, compania Lockheed Martin a anunțat în luna martie intenția de a mări de patru ori capacitatea de producție a rachetei. Totuși, dezvoltarea acestui proiect tactic nu este completă.
Luna trecută, Pentagonul a atribuit un contract ferm de 1,2 miliarde de dolari aceleiași companii pentru faza a doua a programului, care presupune integrarea unui nou autodirector capabil să urmărească ținte mobile. Faza a treia va aduce noi focoase de luptă, în timp ce faza a patra este alocată exclusiv atingerii pragului de 1.000 de kilometri.
Armata SUA a anunțat selectarea a cinci companii concurente pentru dezvoltarea sistemului PrSM
![]()
Această a patra etapă tehnică vine cu o decizie majoră din partea decidenților militari de la Washington. La 29 septembrie, armata americană a anunțat selectarea a cinci companii concurente pentru dezvoltarea sistemului. Dacă în 2023 Pentagonul selectase exclusiv Lockheed Martin și consorțiul format din RTX și Northrop Grumman, procedurile recente au inclus actori noi pe piața de apărare: Anduril, Castelion și Mach Industries.
Apariția acestor producători recenți, capabili să livreze tehnologie superioară la costuri reduse, forțează Washingtonul să deschidă competiția. Pentru a implementa rapid această decizie, Pentagonul a folosit contracte de tip OTA, o procedură de achiziție care permite agențiilor federale să evite complet regulile birocratice clasice aplicate contractelor de stat.
Cerințele tehnice impuse de armată sunt stricte și limitează marja de eroare a dezvoltatorilor. Cele cinci companii trebuie să proiecteze prototipuri de rachete cu o arhitectură deschisă, capabile să fie lansate de pe sistemele mobile M142 HIMARS. Armata americană a stabilit un calendar de execuție accelerat, programând prima selecție tehnică în urma unor teste de trageri reale în anul 2027.
Alegerea definitivă a producătorului și intrarea rachetei în producția de serie sunt fixate pentru o dată anterioară anului 2030, decizie care va oferi trupelor americane o capacitate de lovire la distanțe strategice.