Industriile de apărare din Europa și SUA nu sunt două săbii în aceeași teacă, iar România e un exemplu al acestui dialog în ceea ce privește cooperarea industrială, inclusiv prin mecanismul european SAFE. Războiul rus de agresiune împotriva Ucrainei și timpii de livrare pentru achiziții de armament schimbă însă paradigma în care sunt negociate contractele și ne îndreaptă spre o mai mare flexibilitate.
Prezentă recent la New York în marja Adunării Generale a ONU, Oana Țoiu, ministrul de Externe al României, a fost speaker alături de omologul ei polonez Radoslaw Sikorski, în cadrul unei conferințe organizată de think tank-ul american Council on Foreign Relations.
Pe lângă chestiunile geopolitice și reafirmarea sprijinului pentru Ucraina, subiecte ale dezbaterii, cei doi au abordat și chestiunea programelor de înzestrare și cooperării industriale, într-un moment în care Europa face pași spre o autonomie strategică, inclusiv prin mecanismul european de împrumut SAFE, unde așa cum a punctat și Oana Țoiu, Polonia și România sunt statele care au accesat cele mai multe fonduri.
Însă în această competiție industriile de apărare din Europa și SUA nu sunt două săbii în aceeași teacă.
Obuzier 155 mm M777 / Foto: BAE
„Este legitim ca noi toți să ne dorim reîntoarcerea banilor înapoi în economiile noastre și locuri de muncă pentru cetățenii noștri. Consider că este un demers pe deplin justificat. Într-adevăr, acest lucru creează o oarecare competiție între producția europeană de apărare și cea americană. Cu toate acestea, un lucru pe care l-am realizat, prin intermediul mecanismului european SAFE, a fost crearea unui parteneriat cu SUA”, arată ministrul Oana Țoiu.
Aceasta a dat exemple, cu referire inclusiv la capcitatea României de a produce muniție de 155 mm pentru Europa prin parteneriat american. E vorba, desigur, de ceea ce DefenseRomania analiza intens în aceste zile, acordul prin care compania americană US Ballistic va produce la Uzina Mecanică Sadu muniție NATO de 155 mm.
De exemplu, producem acum muniție în România alături de parteneri americani, muniție care poate aproviziona și piața europeană. Ne poziționăm, atât România, cât și SUA, și cred că este cazul și pentru alte țări, nu doar din perspectiva a ceea ce cumpărăm, ci și prin prisma a ceea ce dezvoltăm împreună și oferim unei piețe cu o cerere tot mai mare. Un alt aspect este capacitatea inginerilor noștri din mediul de start-up-uri de a crea noi capabilități de apărare. De pildă, lucrăm la sisteme maritime și drone. Unul dintre exemplele recente este o capabilitate antirachetă navală. Este ceva ce nu exista anterior, o inovație dezvoltată în România împreună cu Statele Unite ale Americii și cu know-how din Ucraina. Aceasta este viziunea noastră și pentru viitor - Oana Țoiu, ministrul de Externe al României
Oana Țoiu a vorbit și de achiziția României de F-35 Lighting II, cel mai mare contract de înzestrare din istoria Armatei României
F-35 cu corardă românească (model 1 la 1) expus la BSDA 2024 - Lockheed Martin, photo: DefenseRomania
Oana Țoiu a făcut referire și la contractele deja semnate. Ea e de părere că acordurile trebuie să aibă o flexibilitate mai mare pentru a putea fi modificate iar sistemele cumpărate care vor fi livrate peste ani să poată fi updatate cu noile tehnologii care apar.
Astfel, „60% din achizițiile noastre militare se bazează pe echipamente americane. Cea mai mare parte a acestora este reprezentată acum de avioanele F-35 pe care le-am achiziționat deja și ale căror livrări le așteptăm. Producția lor va dura ceva timp”, afirmă șefa diplomației românești.
„De ce menționez acest lucru? Deoarece consider că trebuie să modificăm o parte din procedurile noastre de achiziție și contractare. Echipamentele pe care le-am plătit deja, dar care nu au fost încă fabricate, ar putea beneficia de integrarea celor mai noi inovații tehnologice, cu condiția ca contractul să fie suficient de flexibil.
În prezent lucrurile nu stau așa, deoarece întreaga paradigmă funcționa pe principiul că achiziționezi un produs cu caracteristici specifice, iar la livrare primești exact ce scria în contractul semnat cu cinci sau șapte ani în urmă. Însă în acest interval de timp tehnologia avansează, iar dacă am crea un cadru mai flexibil, ar fi posibil ca inovațiile recente să fie integrate în echipamentele deja plătite, dar încă nelivrate”, explica ministra de Externe.
În ceea ce privește F-35 Lightning II, România va primi primele avioane după 2030. Contractul semnat de țara noastră prevede însă, din fericire, achiziția celei mai moderne versiuni a F-35, anume Block 4. România a parafat înțelegerea pentru 32 de avioane de generația a 5-a de tip F-35 pentru un cost de aproxiamtiv 6.5 miliarde de dolari.
Și Europa e flexibilă în relația industrială de apărare cu SUA: Mecanismul de finanțare și împrumut pentru Ucraina oferă posibilitatea de a cumpăra armament american, nu doar european
Lansarea unei rachete dintr-un sistem HIMARS
Revenind la relația industrială transatlantică, Oana Țoiu amintește că „în Uniunea Europeană, modul în care concepem mecanismul de finanțare nu reprezintă doar o procedură tehnică” ci a devenit și „o dezbatere profund politică”.
„Abordarea României este că, în primul rând, tot ceea ce dezvoltăm în Europa trebuie să fie compatibil cu standardele NATO și să facă parte direct din cerințele de interoperabilitate. Timpul de livrare este esențial în sprijinul pe care îl acordăm Ucrainei. Tocmai de aceea, de exemplu, am propus în cadrul Uniunii Europene, alături de Olanda și de alte câteva state, iar acum a devenit o regulă comună, ca împrumutul pe care îl acordăm Ucrainei din partea Uniunii Europene pentru achiziții de apărare să îi permită acesteia să cumpere din Statele Unite ale Americii, dacă acolo găsește cea mai rapidă opțiunea disponibilă și capabilitatea de care armata sa are nevoie urgentă”, a conchis Oana Țoiu.
Citește și
