Ali Balali, consilier al comandantului Forței Aerospațiale a Gărzilor Revoluționare Iraniene, a anunțat sâmbătă că țara sa lucrează la transformarea armelor și echipamentelor militare americane capturate într-o bază pentru proiectarea sistemelor de luptă interne. Acest efort merge dincolo de simpla replicare a modelelor originale, la crearea de echipamente care să îndeplinească cerințele militare specifice ale Iranului.
Balali a explicat că echipamentele americane care au căzut în mâinile Iranului sunt supuse unor teste de inginerie și proiectare. El a menționat că munca nu se limitează la reproducerea de modele similare, ci include și dezvoltarea de idei și designuri care diferă de armele originale și sunt mai compatibile cu nevoile Iranului. Aceste declarații reflectă o tendință iraniană de a valorifica tehnologia militară dobândită pe câmpul de luptă, fie prin studierea infrastructurii sale tehnice, fie prin adoptarea și integrarea anumitor caracteristici în proiecte interne.
Această abordare ar oferi Teheranului expertiză tehnică dificil de obținut prin mijloace comerciale tradiționale și l-ar ajuta să abordeze deficiențele sistemelor sale, în special în domeniile vehiculelor aeriene fără pilot, recunoașterii și sistemelor navale.
Nu va fi însă ușor, căci industria iraniană se află sub presiune majoră din cauza sancțiunilor și a pagubelor uriașe provocate de loviturile SUA
![]()
Dronă subacvatică americană de tip Dive LD produsă de Anduril, photo source: US Navy
Acest demers vine într-un moment în care industriile militare iraniene se confruntă cu provocări tot mai mari din cauza sancțiunilor și restricțiilor privind importul de componente și tehnologii cu dublă utilizare, precum și a daunelor provocate instalațiilor de producție de rachete și drone și fabricilor în timpul atacurilor americane și israeliene.
Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) indică faptul că reconstrucția capacităților necesită repararea instalațiilor deteriorate și securizarea echipamentelor de producție specializate, a materiilor prime și a componentelor electronice - nevoi care sunt din ce în ce mai dificil de satisfăcut din cauza constrângerilor comerciale și financiare.
Semnificația echipamentelor capturate constă în potențialul lor de a oferi experților iranieni acces la tehnologii pe care țara lor nu le poate obține cu ușurință din cauza sancțiunilor, inclusiv sisteme de navigație, senzori, comunicații și control. Cu toate acestea, traducerea acestor cunoștințe în capacități de producție eficiente rămâne condiționată de disponibilitatea componentelor de precizie, a expertizei industriale și a capacității de a testa noi sisteme - cerințe care nu pot fi ocolite prin simpla achiziționare de modele de arme străine.
Există un precedent: Capturarea dronei RQ-170 în 2011. În războiul din acest an Iranul susține că a „pus mâna” pe o dronă subacvatică Dive LD a SUA
![]()
Drona RQ-170 Sentinel americană capturată de iranieni și prezentată pe atunci ayatollahului Ali Khamenei. Foto: Defense News via AFP și sit-ul oficial al guvernului iranian
Teheranul a adoptat anterior această abordare după ce a capturat drona americană de recunoaștere stealth RQ-170 în 2011, anunțând ulterior dezvoltarea de modele produse pe plan intern, inspirate de aceasta. Unele dintre dronele sale sunt, de asemenea, bazate pe designuri americane, inclusiv MQ-27 ScanEagle. Cu toate acestea, experții se îndoiesc de posibilitatea de a reproduce complet capacitățile tehnice ale acestor aeronave, argumentând că similaritatea în formă sau design nu se traduce neapărat prin aceleași performanțe și sisteme avansate.
Într-o altă evoluție, Iranul a anunțat în septembrie capturarea unui vehicul subacvatic american Dive LD, aparținând companiei Anduril, pe care a susținut că l-a confiscat la intrarea în Strâmtoarea Hormuz. Acest vehicul este utilizat pentru misiuni care includ cartografierea fundului mării, contramăsuri împotriva minelor, colectarea de informații și inspectarea infrastructurii maritime. Însă Departamentul Apărării al SUA a minimalizat incidentul, explicând că vehiculul dispărut era un model mai vechi, care funcționase defectuos și nu transporta date sau echipamente clasificate sensibile.
Toată această abordare arată că Teheranul încearcă să găsească soluții pentru a-și dezvolta propria industrie de apărare în condițiile embargoului sever. Replicarea până la un punct a diferitelor sisteme poate oferi alternative parțiale pentru unele tehnologii dificil de importat, dar nu înseamnă neapărat depășirea efectelor sancțiunilor sau compensarea daunelor aduse infrastructurii de producție militară, mai ales că dezvoltarea de sisteme avansate necesită un lanț complet de fabricație, testare și modernizare continuă.