Documente interne, analizate de publicaţia Defence Blog, pictează un tablou interesant: penurie de forță de muncă, lanțuri de aprovizionare rupte, plăți de stat întârziate cu anii și prăbușirea veniturilor din export.
Marii industriaşi din domeniul apărării, înecați în datorii și litigii
Departe de imaginea de eficiență tehnologică promovată de propaganda Kremlinului, marii producători ruși de armament se luptă pentru supraviețuire financiară.
Kronstadt, dezvoltatorul cheie al dronelor (inclusiv modelul Orion), se confruntă cu procese în valoare de peste 600 de milioane de ruble (aproximativ 7 milioane de dolari) doar din această vară.
O situație similară o întâmpină și United Aircraft Corporation (UAC), care supervizează toate programele de aviație militară - aceasta este implicată în sute de dosare de judecată legate de datorii și este raportată ca fiind incapabilă să-și plătească subcontractorii.
UAC rămâne paralizată de dependența de componente de avionică și motoare din import, acum inaccesibile. Nici Uralvagonzavod, producătorul tancurilor T-72, T-90 și al faimosului T-14 Armata, nu o duce mai bine.
Compania a fost forțată să înceapă reduceri de personal din cauza lipsei de finanțare, în ciuda contractelor de război, fiind grav afectată de pierderea sistemelor de termoviziune, a electronicelor și a transmisiilor din import.
Cangrena sancțiunilor: prețuri fixe, costuri de 100 de ori mai mari
Adevărata cangrenă a sistemului este impactul sancțiunilor occidentale. Companiile de apărare sunt prinse într-o capcană birocratică fatală: sunt obligate să îndeplinească contracte de stat la prețuri fixe, învechite, stabilite în 2019, în timp ce cumpără componente la prețurile actuale de pe piața neagră sau de la intermediari.
Potrivit Defence Blog, prețul componentelor critice din import a crescut „de zeci sau chiar de o sută de ori”.
Încercările disperate de a substitui microelectronica, sistemele optice, uleiurile speciale și maşinării industriale cu produse autohtone au eșuat lamentabil, neîndeplinind cerințele operaționale.
O scrisoare internă de la directorul general al JSC Murom Instrument-Making Plant relevă pierderi de 70 de milioane de ruble pentru un singur produs (un sistem de navigație), exclusiv din cauza acestei discrepanțe de preț. Pentru a agrava situația, în unele cazuri, plățile guvernului pentru livrările deja făcute sunt întârziate cu trei până la cinci ani, blocând complet finanțele companiilor și oprind orice reinvestiție.
Prăbușirea exporturilor
Istoric, industria de apărare a Rusiei supraviețuia prin contracte de export, care echilibrau pierderile de pe piața internă, unde armele erau vândute la prețuri subvenționate. Acest model s-a prăbușit.
Incapacitatea Rusiei de a înlocui componentele străine a forțat clienți importanți să anuleze comenzile. Egiptul a renunțat la achiziția avioanelor Su-35, iar India a refuzat continuarea cooperării în construcția de nave din cauza problemelor de furnizare a motoarelor.
În același timp, presiunea militară ucraineană adaugă un nou strat de haos. Atacurile cu drone și rachete care vizează fabrici de armament, rafinării și noduri logistice, combinate cu operațiuni de sabotaj care întrerup rutele feroviare, limitează și mai mult disponibilitatea resurselor esențiale pentru producția de război.
Rusia și dependența de adversari
Cea mai frapantă contradicție a eșecului Rusiei este relevată de rapoartele Serviciul de Informații al Ministerului Apărării din Ucraina (GUR). Deși pretinde ,,suveranitate tehnologică'', Rusia continuă să se bazeze pe echipamente industriale străine pentru a-și fabrica armele.
Chiar și după invazia la scară largă, companii rusești au importat și instalat mașini-unelte (CNC) și centre de prelucrare din Japonia (Okuma), China (Hision, KEDE, WMT) și Taiwan (AKIRA SEIKI, ECOM). Aceste mașini de înaltă precizie sunt folosite intens la Uzina Votkinsk pentru a produce rachete Iskander și la alte fabrici pentru a produce kit-uri ale sistemelor de ghidare pentru bombe (UMPK).
Sistemul industrial-militar al Rusiei, bazat pe planificare centralizată, subvenții și contracte pe termen lung, a fost construit pentru pace sau pentru conflicte scurte. Expus la un război de mare intensitate și la sancțiuni globale, modelul s-a fracturat.
Cu o forță de muncă erodată de mobilizare și pierderi, fabricile operează acum în „modul de control manual”, luptând să atingă țintele de producție fără resurse sau finanțare adecvată. Slăbirea acestei capacități industriale nu doar că afectează abilitatea Rusiei de a susține operațiuni ofensive, dar împinge Kremlinul spre o dependență și mai mare de parteneri precum Iran, Coreea de Nord și China.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
