Eșecul apărării strategice a Rusiei: Imaginile din satelit confirmă distrugerea parțială de către ucraineni a uzinei de rachete Iskander și Yars

Atacul, realizat cu rachete de croazieră de fabricație proprie FP-5 Flamingo, demonstrează că adâncimea strategică a Federației Ruse nu mai oferă siguranță pentru producția de armament balistic.

Analiza tehnică a imaginilor furnizate de serviciul Copernicus și de grupul OSINT KiberBoroshno indică o breșă masivă în structura acoperișului unui atelier de producție, cu dimensiuni de aproximativ 30 pe 24 de metri. Natura prăbușirii și urmele de fum sugerează un punct de impact direct urmat de o explozie internă de mare amploare, ceea ce indică distrugerea probabilă a echipamentelor și a liniilor de asamblare din interior.

Uzina din Votkinsk este responsabilă pentru asamblarea rachetelor balistice intercontinentale RS-24 Yars, a rachetelor Bulava pentru submarinele nucleare, precum și a sistemelor tactice Iskander-M și a noilor rachete cu rază medie Oreshnik.

Succesul acestei operațiuni subliniază eșecul sistemelor de apărare aeriană rusești în a intercepta vectori ucraineni pe distanțe care anterior erau considerate inaccesibile. Guvernatorul regiunii ruse Udmurtia, Alexander Brechalov, a fost forțat să admită existența pagubelor și a unsprezece victime, în timp ce sursele independente din teren, precum canalul Astra, au raportat incendii violente în atelierele numărul 22 și 36.

Impactul atacului de la Votkinsk asupra producției de rachete

Impactul asupra procesului industrial de producție este semnificativ, deoarece asamblarea rachetelor balistice necesită medii controlate și utilaje de înaltă precizie care nu pot fi înlocuite rapid sub regimul actual de sancțiuni tehnologice.

Această lovitură nu reprezintă doar o pierdere materială pentru Moscova, ci și o vulnerabilizare a triadei sale nucleare. Uzina din Votkinsk este singura facilitate care produce rachete solide pentru forțele strategice, iar orice întrerupere a fluxului tehnologic afectează direct rata de înlocuire a arsenalului rus. Faptul că Ucraina poate lovi cu precizie un obiectiv atât de bine protejat, utilizând tehnologie autohtonă, modifică fundamental calculul de risc pe care Kremlin şi le-a asumat pe tot parcursul agresiunii militar.

Oricât de mult am încerca să nuanțăm argumentele prin introducerea unor ipoteze alternative, este cert că planificatorii militari ruși nu au anticipat, la declanșarea agresiunii, dezvoltarea unor capacități ucrainene de lovire la mare distanță.

Statul-major de la Moscova, blocat în certitudinea unei victorii obținute în șaptezeci și două de ore, a ignorat necesitatea protejării facilităților industriale situate în adâncimea teritoriului federal. Realitatea tehnică din prezent confirmă faptul că incapacitatea de a prevedea evoluția tehnologică a Ucrainei a transformat uzinele de armament rusești în ținte vulnerabile, o eroare de planificare care subminează acum în mod direct capacitatea de producție balistică a Rusiei.

În timp ce autoritățile ruse încearcă să minimalizeze amploarea distrugerilor, dovezile vizuale obţinute din satelit confirmă că un segment vital al capacității ofensive ruse a fost neutralizat, cel puțin temporar, într-un moment în care intensitatea conflictului necesită o aprovizionare constantă cu muniție balistică.