Unul dintre cele mai clare indicii ale acestei crize este mișcarea tăcută a unor subiecte federale rusești de a reduce primele de instalare oferite celor care semnează contracte cu armata.
Regiuni importante, inclusiv Tatarstan, Ciuvașia, Mari El și Samara, și-au diminuat bonusurile, în unele cazuri de la echivalentul a peste 20.000 de dolari la doar 4.000 de dolari.
Această mișcare nu reflectă neapărat o dezangajare politică, ci este o consecință directă a deficitelor bugetare tot mai mari cu care se confruntă guvernele regionale.
Dacă, inițial, regiunile concurau pentru a oferi cele mai mari prime pentru a atrage "voluntari", acum sunt forțate să reducă cheltuielile pentru a evita acumularea de noi datorii și pentru a compensa presiunea financiară.
Această reducere drastică afectează o motivație financiară crucială pentru mulți cetățeni din provinciile mai sărace, pentru care acești bani reprezentau o sumă considerabilă. Practic, se erodează principalul stimulent al modelului rusesc de recrutare bazat pe contract.
Fenomenul dezvăluie, de asemenea, o tensiune tot mai acută între centrul federal și periferie. Pe măsură ce Moscova centralizează veniturile fiscale, impunând regiunilor sarcina de a finanța recrutarea, liderii locali se văd nevoiți să ceară returnarea unei cote mai mari din taxele plătite.
Această impunere de obligații nefinanțate stârnește nemulțumiri la nivel regional, forțând Kremlinul să găsească soluții alternative, precum alocarea de fonduri suplimentare sau utilizarea rezerviștilor.
Totuși, ambele opțiuni fie adâncesc problemele bugetare ale Moscovei, fie cresc riscul de a recurge la măsuri mai coercitive, precum o mobilizare generală – un scenariu extrem de nepopular.
Opoziția socială rusă dă semne de coagulare
În paralel cu dificultățile financiare și logistice, opoziția socială față de război se dovedește a fi mult mai profundă decât sugerează statisticile oficiale.
Prin intermediul unei represiuni intense, Kremlinul încearcă să suprime disidența, dar analiștii și activiștii pentru drepturile omului estimează că numărul real al deținuților politici închiși pentru opinii antirăzboi ar putea fi de câteva ori mai mare decât cel cunoscut public.
Interesant este că această creștere a numărului deținuților politici include din ce în ce mai mulți cetățeni fără un trecut politic marcant, proveniți din rândul clasei muncitoare din orașe periferice.
Această evoluție indică faptul că informațiile critice despre realitățile de pe front pătrund la toate nivelurile societății, contracarând parțial cenzura de stat.
Sursele acestei disidențe sunt diverse: de la canale pro-război care critică incompetența militară specifică, până la mărturiile soldaților ruși întorși acasă.
Aceștia povestesc familiilor despre abuzuri, extorcare și crime comise de proprii lor comandanți, alimentând o eroziune lentă, dar constantă, a sprijinului pentru conducerea militară.
Lupta Moscovei pentru a-și asigura resursa umană necesară continuării războiului reprezintă tot mai mult un efort complex pe două direcții: una financiară, unde regiunile se retrag din efortul de finanțare, și una socială, unde temerile și nemulțumirile legate de costul uman și de gestionarea războiului subminează voința populației de a se înrola și de a susține cauza Kremlinului.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
