Acest pas a fost întreprins simultan cu un gest simbolic de o importanță rară la nivel internațional. În aceeași zi, Ucraina a votat, în premieră, împotriva rezoluției anuale a Adunării Generale a Națiunilor Unite care cere ridicarea embargoului impus Cubei de către Statele Unite.
Ministrul Sybiha a precizat clar că votul nu a fost îndreptat împotriva poporului cubanez, ci a vizat „inacțiunea autorităților Cubei” în fața acestui fenomen.
Declarația sa a subliniat că mii de cetățeni cubanezi au semnat contracte pentru a se alătura direct operațiilor de luptă pe teritoriul ucrainean, iar refuzul Havanei de a opri acest flux de mercenari constituie o complicitate la agresiune care trebuie condamnată.
Tensiunea diplomatică se bazează pe dovezi clare: agenția de informații militare a Ucrainei (GUR) a informat că cel puțin 1.076 de cetățeni cubanezi au luptat sau luptă de partea Rusiei, deși estimările americane neclasificate plasează cifra între 1.000 și 5.000, unii oficiali ucraineni numindu-i cea mai numeroasă grupare de mercenari străini în armata rusă.
Recrutarea este alimentată de promisiunile unor salarii substanțiale – de până la 2.000 de dolari pe lună – o sumă extrem de tentantă în contextul crizei economice severe din Cuba.
Deși Havana a negat oficial implicarea, numind operațiunile rețele de trafic de persoane și chiar anunțând arestarea a 17 indivizi, contradicțiile din declarațiile oficiale și natura strictă a regimului cubanez sugerează o toleranță sau, cel puțin, o „complicitate tăcută” la acest exod militar.
Incidentul scoate la iveală dependența crescândă a Rusiei de luptători străini pentru a compensa pierderile și pentru a evita o mobilizare internă nepopulară, precum și modul în care Moscova își direcționează relațiile sale geopolitice în contextul războiului cu Ucraina.
Pentru Ucraina, gestul diplomatic este o declarație că solidaritatea internațională nu poate fi compromisă de relații bilaterale trecute și că orice formă de ajutor acordat Kremlinului va fi imediat sancționată.