Șeful comuniștilor din Rusia, sprijin total pentru Putin, dar avertizează despre riscul unei revoluții "ca în 1917"
22 Aprilie 2026
În ultimele zile, Rusia a început să retragă o parte din resursele sale militare din orașul Sirte, de pe coasta centrală a Libiei, redistribuindu-le simultan spre sudul țării, în special în zona Jufra și baza aeriană Brak al-Shati din Fezzan. Conform informațiilor disponibile, mișcarea a avut loc la mai puțin de o săptămână după începerea exercițiului militar „Flintlock 2026”, condus de Comandamentul SUA pentru Africa (AFRICOM), aflat în desfășurare în prezent la Sirte. Exercițiile - care reunesc pentru prima dată forțe din estul și vestul țării - au loc în orașul de coastă considerat istoric o linie de falie între principalele forțe rivale ale Libiei.
Retragerea a implicat personal, vehicule blindate și componente logistice desfășurate anterior la baza aeriană Qardabiya, principala instalație militară situată la sud de Sirte, marcând sfârșitul unei prezențe continue în zonă care a durat peste cinci ani. Sursele locale de securitate indică faptul că o parte din active, inclusiv echipamente tehnice, sisteme radar cu rază scurtă de acțiune, antene specializate și vehicule de transport greu, au fost transferate la baza Jufra, situată la aproximativ 280 de kilometri sud de oraș și considerată un centru strategic în centrul Libiei.
În același timp, alte active au fost relocate la baza Brak al-Shati, la aproximativ 70 de kilometri nord de Sebha, în vasta regiune sud-vestică Fezzan. În ultimii ani, această rută sudică a devenit principalul centru al prezenței rusești în țară, printr-o rețea de instalații care include, pe lângă Jufra și Brak al Shati, baza Al Khadim din est și situl Matan al Sara din sud-estul Libiei, în apropierea triunghiului de frontieră cu Ciad și Niger și cu vedere la regiunea Sahel.
Conform acelorași surse, soldații implicați în redistribuire sunt legați de structura denumită în mod obișnuit „Corpul African”, entitatea care a înlocuit treptat fostul Grup Wagner după reorganizarea sa. Natura juridică a acestei prezențe rămâne însă ambiguă, surse oficiale ruse continuând să utilizeze termeni precum „companie militară privată”, în ciuda unui lanț de comandă de facto care poate fi urmărit până la Ministerul Apărării din Rusia. Mișcarea este interpretată nu ca o simplă schimbare tactică, ci ca o posibilă repoziționare strategică către interiorul deșertului.
Surse locale leagă redistribuirea de inițiativele recente ale SUA care vizează reorganizarea instituțiilor de securitate ale Libiei, precum și de dinamica internă din tabăra estică. Conform acestor interpretări, reorganizarea are loc pe fondul unor semne emergente de flexibilitate sporită în rândul unor actori estici, inclusiv Saddam Haftar, comandant adjunct al Armatei Naționale Libiene (LNA) condusă de tatăl său, Khalifa, în ceea ce privește inițiativele internaționale, în fața pozițiilor mai rigide exprimate de alți membri ai frontului estic.
Surse locale descriu o divergență tot mai mare în cadrul familiei Haftar. Pe de o parte, se pare că Saddam Haftar adoptă o abordare mai pragmatică, menită să construiască relații de interes și cu interlocutori din vestul Libiei, în special în sectorul energetic. Pe de altă parte, fratele său, Khaled Haftar, șeful Statului Major al LNA și considerat în mod tradițional mai apropiat de Moscova, menține o poziție mai rigidă și deschis critică față de inițiativele susținute de SUA.
Nu este o coincidență faptul că, în timp ce retragerea activelor rusești din Sirte era în curs de desfășurare, Khaled Haftar s-a întâlnit la Benghazi cu ambasadorul rus în Libia, Haidar Aganin, descriind inițiativa SUA de coordonare instituțională drept „proiecte iluzorii”. Khaled continuă, de asemenea, să exercite control direct asupra componentei aeriene a LNA, care include și avioane de vânătoare precum MiG-29, menținând coordonarea operațională cu prezența rusă la sol. Poziția sa este susținută, se pare, de alți membri ai familiei, inclusiv Belgassem Haftar, șeful Fondului pentru Reconstrucție și Dezvoltare, și Uqba Haftar, contribuind la conturarea unui cadru intern complex, non-monolitic, în regiunea estică.
Momentul redistribuirii trupelor rusești este departe de a fi o coincidență. Într-o imagine de ansamblu, mișcarea observată între Sirte și Sud indică mai puțin o dezangajare și mai mult o ajustare operațională, menită să consolideze recâștigarea profunzimii strategice și a liniilor logistice în interiorul deșertului. Conform unui raport recent al organizației „The Sentry”, prezența rusă prin intermediul Corpului African se extinde în multiple teatre de operațiuni, inclusiv în Libia, stabilind o rețea militară integrată funcțională pentru proiecția puterii în Sahel și de-a lungul axei spre Mediterana.
