Această tatonare plasează Canada pe orbita unui proiect trilateral de anvergură, gestionat de Marea Britanie, Italia și Japonia, care are în centru dezvoltarea aeronavei de generația a șasea Tempest, un avion invizibil pe radar și proiectat pentru a răspunde provocărilor pe care le aduce războiul modern.
Canada se orientează spre avionul de generația a șasea GCAP
![]()
Interesul Canadei pentru platforma GCAP indică o reorientare geopolitică majoră, determinată direct de tensiunile comerciale și politice tot mai acute cu Administrația Trump. Conducerea liberală de la Ottawa încearcă să stopeze dependența tehnologică totală de complexul militar-industrial de la Washington.
Planul de diversificare a furnizorilor din apărare depășește domeniul aviației tactice, fiind similar cu decizia recentă a Canadei de a analiza ofertele venite din Germania și Coreea de Sud pentru viitoarea sa flotă de submarine diesel-electrice.
Această abordare este evaluată în timp ce Ottawa analizează opțiunea divizării flotei sale de avioane de vânătoare. Planul inițial din 2023, care prevedea cumpărarea a 88 de avioane F-35A de la Lockheed Martin, se află sub o revizuire strictă lansată de premierul Mark Carney, pe fondul unei explozii a costurilor de la 19 miliarde la 27,7 miliarde de dolari, fără armament și infrastructură.
Până în prezent, Canada a achitat integral doar patru aparate dintr-un prim lot de 16 avioane F-35A achiziționate pentru înlocuirea vechii flote de aeronave de CF-18 Hornet.
Dacă până acum varianta cumpărării unui al doilea tip de avion se concentra pe modelul suedez Saab Gripen E, anularea consorțiului european rival Future Combat Air System (FCAS) lasă proiectul GCAP drept singura opțiune independentă de generația a șasea disponibilă pentru armata canadiană.
Reduce dependența de armamentul produs în Statele Unite
![]()
Din punct de vedere tehnic, aeronava Tempest corespunde cerințelor de operare ale Forțelor Aeriene Regale Canadiene (RCAF). Configurația să pune accent pe o autonomie extinsă și pe o capacitate de stocare internă a armamentului de două ori mai mare decât cea a modelului F-35A.
Constructorii europeni au precizat că avionul va putea traversa Oceanul Atlantic fără realimentare, un detaliu esențial pentru misiunile de patrulare deasupra Arcticii, unde avioanele și rachetele hipersonice de generația a cincea operate de Rusia și China reprezintă amenințări constante la adresa securității nord-americane.
Introducerea Canadei în program este totuși marcată de un calendar problematic. Marea Britanie, Italia și Japonia au definit deja cerințele operaționale naționale și au împărțit cotele de participare industrială, ceea ce blochează capacitatea Canadei de a obține beneficii economice substanțiale. Cel mai probabil, Ottawa va fi primită ca observator și va cumpăra ulterior avioanele direct de pe linia de producție.
Problema principală este reprezentată de timp: proiectul GCAP estimează livrarea primelor aeronave Tempest operaționale abia în anul 2035, un termen considerat optimist în industria de apărare. Acest decalaj va obliga aviația canadiană să mențină în serviciu vechile aparate CF-18 Hornet mult peste limita tehnică optimă, generând costuri uriașe de mentenanță.
Deși logistica unei flote mixte de avioane de vânătoare atrage critici clare din cauza costurilor logistice care se dublează, decizia Canadei de a sonda programul GCAP reflectă determinarea sa de a obține o superioritate aeriană reală în regiunea Arctică, obținând simultan o autonomie strategică esențială în raport cu Statele Unite.