Volodimir Zelenski, între ciocanul lui Trump și nicovala lui Putin: O pace „imediată”, dar cu prețul suveranității Ucrainei

De la summitul din Alaska cu Vladimir Putin, care nu a produs o încetare a focului, ci doar o descriere a discuțiilor ca fiind „productive”, presiunea pe Ucraina a escaladat, potrivit CNBC.

Trump, care a devenit un fel de purtător de cuvânt al unei soluții de pace rapide, a transmis că Moscova ar fi dispusă să înghețe liniile frontului în schimbul retragerii Ucrainei din regiunile estice Donețk și Luhansk. Este o propunere pe care Zelenski a respins-o deja, argumentând că ar lăsa țara lipsită de poziții defensive esențiale.

Nu este deloc o surpriză. Institutul pentru Studiul Războiului (ISW), un think tank respectat de la Washington, a subliniat că această „ofertă” nu este altceva decât o cerere pentru a obține gratuit o poziție strategică crucială, pe care forțele ruse nu au reușit să o cucerească pe câmpul de luptă.

Cine își dă ultimul suflu?

Replica lui Trump, prin care sublinia că „Rusia este o putere foarte mare, iar [Ucraina] nu”, a stârnit comparații cu o altă declarație memorabilă, cea a fostului secretar de stat american, Antony Blinken: „Dacă Rusia se oprește din luptă, războiul se termină. Dacă Ucraina se oprește din luptă, Ucraina se termină.”

O formulă crudă, dar de o claritate redutabilă, care contrastează izbitor cu pragmatismul dur al lui Trump. În viziunea sa, pare că soarta unei națiuni nu e o chestiune de principiu, ci de simplă „afacere”.

De aceea, vizita lui Zelenski la Washington este percepută ca o ultimă încercare de a coagula sprijinul european în fața unei posibile înțelegeri care ar fi văzută la Bruxelles și Kiev drept o capitulare.

Lideri de talie grea, precum președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, cancelarul german Friedrich Merz și președintele francez Emmanuel Macron, s-au alăturat lui Zelenski. Scopul lor este de a-i demonstra lui Trump un front unit și de a sublinia că slăbiciunea în fața agresiunii rusești ar pregăti terenul pentru conflicte viitoare.

Argumentul lor este puternic, dar se lovește de o realitate tot mai dură: pe câmpul de luptă, Rusia continuă să avanseze, iar costul uman și material al războiului crește exponențial.

Deși unii oficiali, precum emisarul special american Steve Witkoff, au sugerat că Putin ar fi de acord cu garanții de securitate „asemănătoare Articolului 5” pentru Ucraina, secretarul de stat Marco Rubio a temperat rapid optimismul, afirmând că o înțelegere de pace este „încă departe”.

Totuși, o întrebare rămâne: ce anume este negociabil pentru a obține o pace? Pentru Kiev, răspunsul a fost mereu clar: suveranitatea și integritatea teritorială nu se negociază.

Pentru Trump, pare că totul este o monedă de schimb. Sub presiunea sa, lumea întreagă urmărește o dilemă imposibilă: să cedezi teren pentru a salva vieți sau să lupți până la capăt pentru a nu lăsa o dictatură să încalce principii fundamentale ale dreptului internațional. Răspunsul, se pare, depinde de cine poartă povara deciziei.