Vladimir Putin și Mitul Conspirației: Cum să vinzi un epitaf al operațiunii militare personale ca felicitare de Ziua Victoriei?

Ștefan Stănciugelu / 01 mai 2022 / 15:43
Foto: Piațeta Regelui Mihai din București, în zona ambasadei Rusiei în România, unde este deschisă expoziția în aer liber ”Stop the War (in Ukraine)” sau cum a fost deja numită de către organizatori și artiști - “Operațiune Artistică Specială”! Sursă foto
EXCLUSIV
Foto: Piațeta Regelui Mihai din București, în zona ambasadei Rusiei în România, unde este deschisă expoziția în aer liber ”Stop the War (in Ukraine)” sau cum a fost deja numită de către organizatori și artiști - “Operațiune Artistică Specială”! Sursă foto: Ambasada Ucrainei la București

Propaganda rusă a început să construiască insistent pe două axe de mesaj, care se vor uni la 9 mai în discursul lui Vladimir Putin de celebrare a Victoriei în Marele Război Patriotic – axa ”Rusiei mari” ca putere globală și axa ”Eroului Salvator”. 

Eroul Salvator victorios și ”Rusia mare” – povești ce pot conserva legitimitatea lui Vladimir Putin

 

Prima dintre aceste linii de propagandă relansate acum două săptămâni este ușor de întreținut, căci arhetipul, modelul Rusiei ca națiune care îndeplinește o misiune istorică este un element permanent activat de propagandă în imaginarul social al poporului rus. ”Rusia mare” este celebrată în fiecare zi de 9 mai, parada militară fastuoasă organizată devenind vehicolul principal ce intermediază și ritualizează în sacrul de tip profan participarea poporului rus la un mit al ”Vârstei de Aur”. Această ”vârstă” se reactivează ciclic în imaginarul colectiv rus prin proiectare în trecutul glorios al victoriei Armatei Roșii împotriva fascismului, stabilită de propaganda URSS a vremii la exact data de 9 mai. Celebrarea anuală a Vârstei de Aur prin proiectarea în trecutul poporului rus echivalează în mentalul colectiv cu un momentul re-întemeierii, în logica mai amplă a unui mit al eternei reîntoarceri despre care vorbea Mircea Eliade și care are o funcție întemeietoare în orice comunitate umană. Problema unei astfel de sărbători nu este deci mitul și ritualul asociat lui, ci conținutul mitului: victoria unei națiuni, temporar sovietice, care are o misiune istorică de îndeplinit, deasupra altor popoare, mai ales cele vecine. În acest context, o poveste socială pozitivă despre origini și întemeiere devine, prin negarea drepturilor altor națiuni vecine, un narativ propagandistic toxic pentru poporul agresor.

Pentru a face eficiente aceste linii de mesaj, propaganda rusă apelează la celelalte două mituri politice fundamentale, care potențează atât Eroul Salvator, cât și ”Rusia mare”: mitul Conspirației și mitul Unității. Le vom regăsi, cu siguranță, pe toate reunite în ”mesajul victoriei” din 9 mai. Argumentul principal pentru această structură mitologică a discursului prezidențial de Ziua Victoriei de pe 9 mai se regăsește în mesajul zilnic al propagandei ruse, care apelează fără încetare la aceste patru mituri politice fundamentale analizate de Raoul Girardet în Mituri și mitologii politice în 1986, cartea fiind tradusă din franceză la Institutul European din Iași în 1997. Aceste mituri politice au un regim de vizibilitate diferit în propaganda rusă, în funcție de tema fiecărei zile în parte, exprimată prin evenimente, incidente și pretexte fabricate ori prin informații despre strategia nucleară a Rusiei și Inamicul poporului rus, devenit de două săptămâni unul planetar.

Problema neanticipată de Președintele Putin, Eroul Salvator din mesajul propagandei ruse, la momentul declanșării și asumării coordonării renumitei operațiuni militare personale, a fost cea a lipsei victoriei clare, precise, care să conecteze Victoria din 9 mai 1945 cu victoria Prezentului din 9 Mai 2022. În 24 februarie, când invazia a fost lansată, Salvatorul care urmărea re-întemeierea ”Rusiei mari” se aștepta la un război fulger ce nu doar că n-a mai venit, dar a pus sub semnul întrebării atât eficiența armatei considerate invincibile, cât și calitatea de mare strateg a celui care inițiase aventura războinică. Și, de aici, prima întrebare de răscruce a propagandei ruse din ultimele două săptămâni: Ce vindem poporului rus de ziua celebrării Trecutului militar glorios, dacă Prezentul războinic este atât de confuz și neconvingător?

 

Epitaful operațiunii militare personale vândut ca diplomă de auto-felicitare

 

Din incapacitatea armatei ruse de a furniza victoria neambalată în felurite zorzoane propagandistice de tipul unei ”noi etape”, din pretextele fabricate prin exploziile din Transnistria și din informațiile fantasmagorice privind anexarea iminentă a Republicii Moldova de România și a vestului Ucrainei de Polonia, observăm întrebarea cea mai des formulată de strategii de la Kremlin: Cum să vindem cu prilejul celebrării Vârstei de aur a poporului rus un eșec militar drept o victorie a Eroului Salvator, Vladimir Putin? În mintea Președintelui Putin era pe 21-24 februarie deja stabilită o conectare a Prezentului glorios al armatei ruse din Ucraina cu Trecutul luminos al victoriei militare a Marii Rusii, chiar dacă la 9 mai 1945 ea purta numele tranzitoriu de ”URSS”. De aici, obiectivul principal de etapă al propagandei ruse: transformarea epitafului operațiunii militare speciale din Ucraina într-o diplomă de felicitare a militarilor și ofițerilor ruși coordonați direct de Eroul Salvator, Vladimir Putin. Fără conectarea Prezentului militar la Trecutul marii victorii, nu există Erou Salvator. Motiv pentru care trebuie reorganizate într-un mod coerent și plauzibil poveștile spuse de miturile politice fundamentale poporului rus: Mitul Eroului Salvator, Mitul Conspirației, Mitul Vârstei de Aur, Mitul Unității.

Lipsa unei victorii militare clare face deci imposibilă conectarea Președintelui Vladimir Putin la trecutul glorios al poporului rus. Eșecul militar de astăzi amenință prăbușirea mitului Salvatorului: cum poate un Mare Comandant să ne conducă în celebrarea Victoriei din Marele Război Patriotic, dacă el însuși a eșuat în războiul sugerat pompos pe 21 februarie și declanșat trei zile mai târziu ca o luptă împotriva ”naționalismului fascist” ucrainean? Căci conexiunea Prezentului cu Trecutul trebuie asigurată nu doar prin repetarea unei victorii a înaintașilor, ci și prin conținutul acestui război. Operațiunea militară specială de astăzi participă maximal în această revenire ciclică la Marea Victorie doar în calitate de repetare integrală a ”războiului just” al Rusiei mari. Eroul Salvator care anunță că va reda Rusiei strălucirea de altădată este artizanul nu doar al unei victorii, ci a victoriei împotriva fascismului. Asocierea dintre cele două războaie are eficiență maximă pentru legitimarea Salvatorului în imaginarul social rus doar dacă acțiunea recuperatorie de azi se suprapune perfect cu Trecutul pe care îl reclamă: este o victorie la fel de clară și are drept conținut războiul just de eliberare a rușilor (din Ucraina, în timpurile noastre).

Prăbușirea mitului victoriei împotriva ”naționalismului fascist” ucrainean, prin care propaganda Kremlinului pregătea întoarcerea, dinspre prezentul glorios, în trecutul luminos al poporului rus, riscă să afecteze și mitul Unității sociale în jurul Eroului Salvator – mitul final pentru care este obligată să construiască în următoarele două săptămâni și care se referă la conservarea legitimității lui Vladimir Putin.

 

Conspirația – un mit predilect pentru regimurile tiranice

 

”Conspirația împotriva Poporului” este cel mai facil mit politic pentru regimurile tiranice. Activarea lui în propaganda de stat are rolul de conectare a mitului Vârstei de Aur, ca reîntoarcere în trecutul glorios, cu mitul Unității și mitul Salvatorului. Acesta este motivul pentru care în ultimele săptămâni Kremlinul a insistat în propaganda internă pe reconstrucția Inamicului. Pentru a evita eșecul Prezentului, mitul Conspirației permite propandei ruse proiectarea acestei victorii împotriva unui inamic planetar în viitor. Ca să faci credibil și funcțional mitul Conspirației este nevoie de un inamic puternic, uriaș, care să aibă chip și nume. Inamicul tradițional pentru poporul rus din Războiul rece, reactivat de Vladimir Putin după anul 2000, a intrat în rutină: ”americanii”. După 2008, Inamicul Rusiei a devenit insistent mai complex – ”americanii” și NATO, alianță a cărei extindere amenință securitatea Rusiei, conform declarațiilor succesive ale Președintelui Putin din ultimele 5-6 luni. În ultimele săptămâni ale eșecului operațiunii militare speciale propaganda rusă a declanșat o altă ”operațiune specială” de tip simbolic – reconstrucția Inamicului. Astăzi, Inamicul Rusiei a căpătat chip și nume de state, el construindu-se pe Tehnica de manipulare a bulgărelui de zăpadă. La SUA și NATO au fost adăugate progresiv Marea Britanie, Canada. Al doilea val în propaganda pentru reconstrucția Inamicului a fost semnalat de Ministerul Apărării, care dădea informații precise cu numărul de mercenari și statele din care provin aceștia, România și Polonia devenind în mod explicit nume de state – părți ale acestui personaj colectiv care conspiră la securitatea poporului rus. Chipuri noi au apărut zi de zi în poza colectivă a marelui inamic al Rusiei: Germania, Finlanda și Suedia, care doresc aderarea la NATO fără referendum, Bulgaria, Slovacia – doar câteva chipuri din fotografia de grup a Inamicului pe care Ministerul Apărării rus îl stabilea la fix 63 de state. Conspirația există, povestește poporului la televizor neîncetat propaganda rusă. România și Polonia sunt gata chiar să pornească un război de anexare a Republicii Moldova, respectiv, a unor teritorii din vestul Ucrainei, în jurul Liovului, care aparținuseră în alte vremuri Poloniei. Pretexte generate de explozii fabricate în Transnistria alimentează acest mit al Conspirației – singurul mit care poate salva reîntoarcerea la Vârsta de Aur glorioasă din trecutul poporului rus pe 9 mai, prin ținerea sub control a eșecului Salvatorului și a efectelor sancțiunilor atrase de acesta asupra poporului rus. Acest mit al Conspirației are, în final, o funcție instrumentală pentru mitul Unității: conspirația cheamă la unitate în jurul Salvatorului Vladimir Putin, a cărui disperare în plan real crește pe zi ce trece, sub spectrul din ce în ce mai clar al prelungirii războiului, despre care oficialii americani de la externe și de la apărare nu se mai sfiesc să îl asocieze cu slăbirea la maximum a puterii ruse. De fapt, mesajul oficialilor americani mai are o caracteristică nouă: din 24 aprilie pare că a intrat într-o altă etapă, care înlocuiește dezescaladarea calmă retoricii nucleare a Kremlinului cu o atitudine fermă în care precizează că retorica Rusiei este iresponsabilă, de vreme ce nimeni nu va supraviețui războiului nuclear după o săptămână de schimburi de lovituri.

 

27-28 aprilie: SUA și NATO reactivează coșmarul Salvatorului de la Kremlin

 

Ca și când prăbușirea războiului fulger n-ar fi fost de ajuns iar armata rusă nu s-ar fi discredit, inclusiv prin crime de război, în Ucraina, sugestii aruncate ca la întâmplare dinspre NATO referitor la o prelungire a războiului din Ucraina au generat a treia temă de coșmar pentru Președintele misiunii militare personale eșuate. Parcă trecuse cumva mesajul de spaimă al prelungirii războiului, când, două evenimente au dat fiori suplimenari acestui Salvator al poporului rus, care anunța pe 21 februarie că este gata să redea Rusiei măreția de altădată, pentru început, prin recunoașterea celor două republici autoproclamate din sudul Ucrainei. Pe 27 aprilie Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, a anunțat din nou, încă mai apăsat în noul context internațional, că Alianța este pregătită să furnizeze arme timp de mai mulți ani Ucrainei, pentru a face față agresiunii militare ruse. Pe 28 aprilie a apărut o altă informație, care amintește Salvatorului ”Marii Rusii”, Vladimir Putin, despre unul din motivele a ceea ce el consideră că a fost ”cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX” – dezmembrarea URSS: cursa înarmărilor. Știm că atragerea URSS în anii 1980 de Statele Unite într-o cursă a înarmărilor, la bugete militare cu ponderi diferite în PIB, alături de războiul sovietic eșuat din Afganistan (1979-1989) au fost cauze importante ale prăbușirii economice ruse, care a dus, în cele din urmă la revoluțiile din Europa centrală și de sud-est. Declarația Președintelui Joe Biden din 28 aprilie sugerează că surplusul obținut în 2021 de Rusia prin creșterea prețului la gazul și petrolul exportate ar putea să nu fie suficient pentru a susține industria militară rusă, pe de o parte, invazia Ucrainei pe de altă parte. Suma de 33 de miliarde de dolari solicitată de Președintel Joe Biden Congresului ca ajutor pentru Ucraina este irelevantă pentru bugetul de apărare al SUA pe un an. Propunerea vizează 20 de miliarde de dolari ca ajutor militar, 8,5 miliarde ca ajutor economic și 3 miliarde ca ajutor umanitar (”Biden proposes $33bn to help Ukraine in war”, BBC, 28 aprilie 2022).

Calculele oricărui Salvator arată că 33 de miliarde de dolari, chiar în distribuția ajutor militar-economic-umanitar, reprezintă 4,2-5% din bugetul anual pentru apărare al Statelor Unite, care este undeva la aproximativ 780 de miliarde de dolari. Problema este că aceeași sumă reprezintă 50% din bugetul anual de 66 miliarde de dolari pentru apărare al Federației Ruse. Iar democrații Congresului american nu par deocamdată reținuți față de această politică a Președintelui Biden de susținere a unei ofensive ucrainene pentru izgonirea invadatorului rus, care a hotărât că trebuie să rescrie harta suveranității statale și teritoriale dimprejurul Rusiei.

Mitul Conspirației pe care insistă propaganda rusă astăzi poate ascunde într-o bună măsură eșecul operațiunii militare personale a lui Vladimir Putin în Ucraina. Ziua Victoriei celebrată de 9 mai poate fi, într-o măsură rezonabilă, celebrată ca reîntoarcere în Trecut, printr-o paradă militară de neuitat și un discurs gonflat cu Mitul Conspirației unui inamic global împotriva Rusiei. Problema lui Vladimir Putin nu este însă cea a unei istorii citite în mod personal, prin proiectare mistică în trecut. Președintele de la Kremlin are probleme cu Viitorul. Care nu sună deloc bine, în oricare dintre punctele cardinale s-ar uita.

----------

Ștefan Stănciugelu este autor a două cărți despre manipulare: ”Logica manipulării. 33 de tehnici de manipulare politică românească”, C.H. Beck, București, 2010; ”Manual anti-manipulare. Tehnici și cazuri”, C.H. Beck, București, 2012.

 

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News

DefenseRomania App

Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Get it on App Store
Get it on Google Play

DefenseRomania on Facebook

Articole Recomandate

Crossuri externe


CONTACT | POLITICA DE CONFIDENȚIALITATE | POLITICA COOKIES |

Copyright 2022 - Toate drepturile rezervate.
cloudnxt2
YesMy