Polonia devine primul stat NATO care interzice oficial mașinile chinezești în bazele militare din cauza riscului de spionaj
19 Februarie 2026
Kievul a solicitat, în cadrul reuniunii Ramstein-6, sisteme de apărare antiaeriană MIM-23 Hawk.
Sistemul Hawk a fost pus în funcțiune în 1960, fiind principalul mijloc de apărare antiaeriană NATO din epoca Războiului Rece. După 1990 a fost înlocuit cu armamente mai moderne, în special cu sistemul Patriot dar, în continuare, se află în dotarea altor armate considerate printre cele mai puternice din lume.
Cererea ucraineană pentru MIM-23 Hawk a fost anunțată de Secretarul american al Apărării, Lloyd Austin, în timpul unui briefing de presă, după întâlnirea Ramstein-6.
Calculul Kievului pentru înzestrarea forțelor sale cu sisteme Hawk pare, cel puțin, unul deosebit de pragmatic și inspirat, având în vedere numărul mare de mijloace care au fost fabricate de-a lungul anilor.
În plus, sistemul a suferit patru modernizări majore, ultima dintre acestea având loc în anii 90, chiar înainte ca SUA să înceapă dezafectarea sa. Atunci s-a trecut la digitalizarea complexului cu posibilitatea de a intercepta simultan mai multe ținte și de a le distruge și la joasă altitudine.
Datorită computerizării a fost posibilă upgradarea permanentă a sistemului, ajungându-se la varianta Hawk XXI care, în prezent, este în serviciul forțelor armate ale Turciei.
Radar modern pentru sistemele MIM-23 Hawk. Probleme cu aprovizionarea nu vor fi
Caracteristica principală a ultimei versiuni MIM-23 Hawk este integrarea radarului modern AN/MPQ-64 Sentinel, care este utilizat și în sistemul de apărare antiaeriană NASAMS.
Între timp, puterea de foc a complexului a continuat să se bazeze pe racheta antiaeriană MIM-23, care a fost actualizată și modernizată în mod constant până la mijlocul anilor '90. Aceasta poate lovi ținte până la o distanță de 45-50 km și la o înălțime de 20 km. Racheta este ghidată către țintă de un cap de orientare semi-activ și atinge o viteză maximă de 2.4 Mach.
Dar, cel mai important avantaj constă tocmai în faptul că au fost produse peste 40.000 dintre aceste rachete și, în viitorul apropiat, cel mai probabil, nu se întrevede o dificultate în aprovizionare.
Dezavantaje: Necesitatea deconservării și refacerii rachetelor
Există desigur și dezavantaje, printre care necesitatea deconservării și refacerii rachetelor, iar la versiunile mai vechi existența unui număr mare de radare în cadrul sistemului. De exemplu, versiunea din anii 1970 a lui Improved Hawk include: radar de iluminare a țintei AN/MPQ-46, radar de țintire AN/MPQ-50, telemetru radar AN/MPQ-51, radar de detectare a țintei la altitudine joasă AN/MPQ-48, post de procesare informații și de comandă AN/TSW-8, radar înaintat AN/MPQ-48, post de control AN/MSW-11 și după trei lansatoare M192 cu câte trei rachete antiaeriene.
În comparație, versiunea Hawk XXI este formată din: un post de comandă, un radar de observare AN/MPQ-64 Sentinel, un radar de „joasă altitudine” AN/MPQ-62, unul sau două radare de iluminare AN/MPQ-61 și mai multe lansatoare . Numărul de ținte, care pot fi angajate în același timp, depinde de numărul de radare de iluminare.
Potrivit publicației ucrainene Defense Express, MIM-23 Hawk poate face față foarte bine în interceptarea de ținte precum rachetele de croazieră și dronele kamikaze, nefiind însă recomandat să funcționeze ca sistem de apărare antiaeriană avansat, dislocat în zona frontului.
