Aceste date, provenite dintr-un sondaj realizat la sfârșitul lunii iulie, reprezintă o provocare directă pentru programul Zeitenwende („punct de cotitură”), proclamată după invazia Rusiei în Ucraina.
Doar 16% dintre respondenți s-au declarat „absolut siguri” că ar lupta pentru Germania, în timp ce 22% au considerat acest lucru „posibil”. Reticența este și mai pronunțată în rândul femeilor, unde 72% exclud participarea la apărarea armată.
Aceste date din sondaj contrastează puternic cu acțiunile concrete ale guvernului condus de cancelarul Friedrich Merz. Germania nu doar că a crescut exponențial cheltuielile pentru apărare, dar a și demarat proiecte militare de anvergură.
Printre acestea se numără lansarea oficială a Brigăzii 45 Blindate (Panzerbrigade 45) în Lituania în aprilie 2025, o unitate menită să devină complet operațională până în 2027, și planurile de a crește efectivele Bundeswehr-ului de la 182.000 la peste 260.000 de soldați până în 2035.
Sprijinul pentru serviciul militar obligatoriu este mai degrabă o soluție teoretică
Sondajul scoate la iveală un paradox central: deși cetățenii sprijină în principiu o armată mai puternică, acest sprijin se diminuează când vine vorba de implicare directă. 59% dintre germani susțin reintroducerea serviciului militar obligatoriu dacă nu există suficienți voluntari.

Cu toate acestea, sprijinul se prăbușește exact în rândul celor vizați: 61% dintre tineri se opun ferm conscripției. În schimb, ideea este cea mai populară (67%) printre persoanele de peste 60 de ani, care sunt exceptate de la serviciu.
Acest clivaj sugerează că sprijinul pentru serviciul militar obligatoriu este mai degrabă o soluție teoretică, acceptabilă atâta timp cât nu implică un cost personal pentru majoritatea celor care o susțin. Pentru Ministerul Apărării, care se confruntă deja cu provocări demografice, impunerea unei forme de conscripție împotriva voinței majoritare a tinerilor ar putea genera dificultăți politice și logistice semnificative.
Interesant este și modul în care germanii percep amenințările de securitate
O majoritate de 72% consideră „improbabil” un atac militar direct asupra Germaniei în următorii cinci ani. Totuși, 59% se așteaptă ca țara să fie nevoită să ofere asistență militară unui alt stat membru NATO, conform Articolului 5.
Această percepție poate explica parțial reticența de a lupta: amenințarea nu este văzută ca una existențială, la nivel național, ci ca o problemă ce trebuie gestionată de o armată profesionistă, pe un teatru de operațiuni extern.

În contextul în care NATO ia în considerare staționarea Corpului de Forțe Aliate germano-olandez în Estonia, iar Bundeswehr-ul se angajează în misiuni de descurajare pe flancul estic, principala întrebare care se pune este legată de reziliența strategică a Germaniei. Eforturile de modernizare a echipamentelor și de creștere a efectivelor sunt esențiale, dar ele trebuie dublate de o coeziune socială și de o determinare colectivă.
Datele sondajului indică faptul că, deși Germania este dispusă să investească în „hardware-ul” apărării, „software-ul”, voința umană de a lupta, rămâne un factor critic și, pentru moment, incert.
Pentru experții militari de la Berlin și Bruxelles, provocarea nu este doar de a reconstrui armata germană, ci și de a convinge poporul german că securitatea Europei depinde, în ultimă instanță, și de disponibilitatea lor de a o apăra.