Hanwha Aerospace România lansează programul de burse pentru viitorii ingineri ai industriei de apărare în colaborare cu UPB şi Coreea de Sud
03 Februarie 2026
NATO a anunțat marți demararea planificării militare pentru o nouă misiune de supraveghere în Arctica. Denumită Arctic Sentry, inițiativa apare nu ca un răspuns la o amenințare externă iminentă, ci ca o consecință directă a presiunilor exercitate de administrația Trump asupra suveranității Groenlandei. Ceea ce ar fi trebuit să fie o regiune a cooperării științifice și a stabilității devine acum teatrul unei „activități de vigilență sporită”, menită să tempereze ambițiile teritoriale ale Washingtonului și să contracareze influența tot mai mare a Rusiei și Chinei în Nordul Îndepărtat.
Purtătorul de cuvânt al Comandamentului Suprem al Forţelor Aliate din Europa (SHAPE), Martin O’Donnell, a confirmat că planificarea pentru Arctic Sentry este în desfășurare, subliniind că obiectivul este consolidarea posturii NATO în zona Nordului Îndepărtat. Această decizie survine după întâlnirea de la Davos dintre secretarul general Mark Rutte și președintele Donald Trump, unde securitatea celor șapte națiuni NATO cu ieșire la Arctica a fost tema centrală a discuțiilor.
Misiunea este una atipică, fiind orchestrată sub autoritatea generalului american Alexus Grynkewich, care deține puterea de a executa astfel de activități fără a solicita aprobarea unanimă a celor 32 de aliați, un mecanism de comandă ce ar putea evita eventualele blocaje politice din partea Danemarcei sau a altor state europene reticente.
Tensiunile legate de Groenlanda au aruncat alianța în cea mai profundă criză diplomatică din ultimii ani. Donald Trump a condiționat sprijinul american de o „influență sporită” asupra teritoriului autonom danez, acuzând statele europene de eșecul în securizarea insulei împotriva pătrunderii strategice a Moscovei. Deși președintele american a părut să facă un pas înapoi de la retorica ,,achiziției directe după semnarea unui „acord-cadru” cu Rutte, presiunea asupra Copenhagăi rămâne constantă.
În prezent, Danemarca și autoritățile de la Nuuk se află în negocieri tensionate cu Washingtonul pentru revizuirea tratatului de apărare din 1951, un document ce reglementează prezența militară americană și care, în viziunea Casei Albe, este acum depășit de noile realități geopolitice.
Nordul Îndepărtat și sfârșitul excepționalismului arctic
Experții în securitate reuniți la conferința Arctic Frontiers din Tromso avertizează că Arctica nu mai este un spațiu izolat de rivalitățile globale. Profesorul Gunhild Hoogensen Gjorv de la Universitatea Arctică din Norvegia precizeaza pentru TVP World că natura amenințărilor s-a schimbat fundamental: dacă în timpul Războiului Rece miza era controlul traiectoriilor de rachete balistice, astăzi confruntarea este una hibridă.
Vulnerabilitatea societăților democratice în fața dezinformării și a colectării instantanee de date prin intermediul tehnologiei moderne transformă regiunea într-un spațiu în care punctele slabe ale Occidentului sunt identificate și exploatate cu o viteză fără precedent.
Dincolo de prezența militară convențională, provocările sunt amplificate de activitatea „flotei umbră” a Rusiei, care continuă să transporte resurse energetice prin apele nordice, ignorând sancțiunile internaționale.
Această realitate transformă Arctic Sentry dintr-o simplă operațiune de monitorizare într-un test de reziliență instituțională. Regiunea este acum divizată între Arctica rusă, cea nord-americană și cea europeană, fiecare fiind modelată de presiuni politice și sociale distincte, ceea ce face ca un răspuns uniform din partea NATO să fie extrem de dificil de articulat fără a ofensa sensibilitățile naționale ale aliaților nordici.
Securitatea între valori democratice și presiuni imperiale
În final, disputa privind Groenlanda și nașterea misiunii Arctic Sentry ridică o întrebare fundamentală despre viitorul ordinii bazate pe reguli. Pentru Europa, securitatea Arcticii este indisolubil legată de respectarea dreptului internațional și a sistemelor democratice, principii care par să intre în coliziune cu abordarea tranzacțională a Washingtonului.
După cum subliniază analiștii de securitate, protejarea Nordului nu este doar o chestiune de patrule navale sau radare, ci de menținere a integrității politice a aliaților în fața unor viziuni geopolitice divergente.
Dacă NATO va reuși să transforme Arctic Sentry într-un instrument de coeziune sau dacă misiunea va accentua faliile dintre SUA și aliații săi europeni rămâne o problemă deschisă. Cert este că, pe 12 februarie, miniștrii apărării reuniți la Bruxelles vor trebui să decidă dacă vor valida această nouă direcție strategică sau dacă vor permite ca Arctica să devină următoarea victimă a rivalității dintre marile puteri, marcând sfârșitul ireversibil al epocii în care regiunea era considerată un sanctuar al stabilității geopolitice.
