Soluția tehnică prezentată de corporația aerospațială europeană constă în dezvoltarea a două avioane de vânătoare cu specificații diferite, ambele integrate în aceeași rețea digitală de luptă, evitând astfel anularea celui mai costisitor proiect militar de pe continent.
La recentul Summit de Apărare organizat de Airbus la Manching, directorul general Guillaume Faury a declarat că este destul de optimism privind viitorul programului FCAS, recunoscând totodată că parteneriatul industrial a devenit extrem de dificil.
Divergențele tehnice majore au la baza cerințele fundamental diferite ale celor două state lider. Franța solicită o aeronavă cu greutate redusă, capabilă să opereze de pe portavioane și să fie integrată în programul său de descurajare nucleară.
În contrapartidă, Germania, alături de Spania, vrea o platformă grea pentru superioritate aeriană, fără cerințe de operare navală sau nucleară proprie. Această incompatibilitate de proiectare a generat conflictul actual dintre Dassault Aviation și Airbus Defence and Space.
Două avioane de vânătoare separate pentru a salva proiectul FCAS
![]()
Pentru a rezolva acest conflict de cerințe, directorul diviziei Airbus Defence and Space, Mike Schoellhorn, a propus oficial dezvoltarea a două aeronave distincte în cadrul componentei New Generation Fighter (NGF). Dacă proiectarea unui avion unic necesită concesii tehnice inacceptabile pentru forțele aeriene ale statelor partenere, divizarea componentei NGF în două platforme separate rezolvă litigiul specificațiilor. Ambele avioane ar urma să utilizeze aceeași arhitectură digitală și aceleași sisteme electronice auxiliare.
Schoellhorn a precizat că, deși costurile de dezvoltare ar înregistra o creștere, fondurile suplimentare nu ar fi semnificative în comparație cu efortul financiar necesar pentru integrarea unor cerințe operaționale contradictorii pe un singur fuzelaj.
Reprezentantul companiei a menționat că cele două aeronave vor fi proiectate cu propulsoare diferite, decizia finală depinzând exclusiv de voința politică a guvernelor implicate.
Cum justifică Airbus necesitatea a două platforme de luptă distincte
![]()
Conducerea Airbus a insistat pe delimitarea tehnică între avionul de vânătoare și sistemul FCAS în ansamblul său. Programul reprezintă un sistem integrat de luptă, nu doar un simplu înlocuitor pentru actualele avioane Eurofighter și Rafale. Pe lângă aeronava principală, proiectul include o rețea digitală de comandă și control și platforme aeriene fără pilot destinate asistenței tactice. Compania raportează progrese tehnologice confirmate pe aceste segmente adiacente.
Faury a detaliat că dezvoltarea arhitecturii de rețea și a dronelor însoțitoare trebuie continuată independent de disputele privind aeronava pilotată, deoarece aceste tehnologii sunt strict necesare forțelor aeriene europene indiferent de platforma de bază care va fi utilizată în viitor.
Concepția inițială a programului FCAS a fost elaborată anterior declanșării conflictului din Ucraina. Conform oficialilor Airbus, specificațiile inițiale se bazau pe calcule care nu mai corespund realității tactice actuale, vizând la acea vreme o reducere a costurilor prin multiple compromisuri tehnice.
În prezent, randamentul operațional primează, iar necesitatea unei resetări parțiale a programului devine o cerință imediată. Deși cancelarul german Friedrich Merz și președintele francez Emmanuel Macron au trimis anterior decizia înapoi la nivelul miniștrilor apărării, rezolvarea blocajului necesită un acord politic și industrial simultan
Airbus se declară pregătită să colaboreze pentru varianta cu două aeronave, însă refuzul companiei franceze Dassault de a permite accesul egal la datele privind arhitectura de bază și de a ceda din a avea control majoritar pe acest proiect menține starea de blocaj.
Proiectul FCAS nu este anulat din punct de vedere tehnic, infrastructura sistemelor conexe aflându-se în faza activă de dezvoltare. Propunerea Airbus de a produce două avioane de vânătoare separate rezolvă strict inginerește problema cerințelor contradictorii ale Franței și Germaniei, oferind o alternativă tehnică la anularea programului.
Rămâne exclusiv la latitudinea decidenților guvernamentali și a conducerii Dassault să accepte această reconfigurare, pentru a evita pierderea fondurilor de 100 de miliarde de euro și pentru a asigura dotarea forțelor aeriene europene cu tehnologia necesară operațiunilor viitoare.