Rapt teritorial în schimbul garanțiilor de securitate: Majoritatea ucrainenilor resping retragerea Armatei din Donbas și cedarea regiunii Rusiei
02 Februarie 2026
Preşedintele Parlamentului din Crimeea, Vladimir Konstantinov, a declarat pentru Agenţia de presă RIA Novosti, citat de Rador, că, după finalizarea aşa-ziei operaţiuni speciale militare ruse din Ucraina, ţinuturile istorice din regiunea de nord a Mării Negre ar trebui să revină în componenţa Rusiei, aşa cum a fost în perioada împărătesei Ecaterina a II-a.
El a amintit faptul că, anul trecut, regiunile Doneţk şi Luhansk, precum şi regiunile Zaporojjia şi Herson s-au „alăturat” Rusiei.
'Sunt convins de faptul că revenirea la Novorossia nu s-a încheiat aici. Trebuie să readucem Lumea rusă (Ruskii mir) în graniţele sale fireşti - cele la care se ajunseseră sub guvernarea Ecaterinei a II-a', a declarat Konstantinov.
El a adăugat că, dacă se va încerca o soluţionare a conflictului ucrainean, bazându-se pe istorie, atunci ar trebui să se facă recurs la perioada Ecaterinei a II-a şi ale Prinţului Potemkin, care au înţeles necesitatea consolidării sudului Imperiului Rus.
Potrivit lui Konstantinov, anexarea teritoriilor din regiunea de nord a Mării Negre, inclusiv a regiunilor Mikolaiv şi Odesa, va deveni o garanţie de securitate strategică pentru Rusia. Comentând declaraţiile ministrului afacerilor externe al Ucrainei, Dmitro Kuleba, despre 'Marea NATO', Konstantinov a susţinut că Ucraina, după ce a pierdut deja Marea Azov, ar trebui să fie privată şi de accesul la Marea Neagră.
Războiul Rusiei împotriva Ucrainei, pe scrut în etape
Distrugeri urbane provocate de ocupantul rus în Ucraina. Foto: Administrația prezidențială de la Kiev @OfficialVolodimirZelenski @Володимир Зеленський
Rusia a generat pe data de 24 februarie 2022 cea mai mare criză de securitate din Europa de după cel de-al Doilea Război Mondial.
Invazia la scară largă a Rusiei asupra Ucrainei e primul război de cucerire purtat pe teritoriul Europei după evenimentele celui de-al Doilea Război Mondial.
Invazia barbară a trupelor ruse, împotriva tuturor normelor de drept internațional, s-a dorit a fi o „operațiune militară specială” fulger, pe trei direcții, cu scopul de a „denazifica” și decapita conducerea politică a Ucrainei. Ca urmare a unei rezistențe formidabile a Ucrainei, coroborat cu sprijinul etapizat al Occidentului unit, Rusia s-a văzut nevoită să recalibreze obiectivele invaziei și să se retragă din ofensiva din jurul Kievului, axându-se pe sud-estul Ucrainei.
După ce a ocupat teritorii uriașe și a anexat ilegal patru regiuni, Lugansk, Donețk, Zaporojie și Herson (fără măcar să le controleze în totalitate), în luna septembrie o contraofensivă fulminantă a Ucrainei a împins trupele ruse pe partea cealaltă a Niprului în sud iar în nord Ucraina a eliberat în Harkov în doar 5 zile tot atâta teritoriu cât a ocupat Rusia în 5 luni.
Ulterior frontul s-a stabilizat, războiul transformându-se în unul de uzură.
Iarna și marea ofensivă a Rusiei nu au modificat cu nimic arhitectura frontului ucrainean.
