Nuanțe în politica Chinei față de SUA.  Beijingul vrea „stabilitate strategică“ cu Washingtonul. Ce înseamnă acești termeni acum, când Trump pierde Congresul

Textul urmărește îndeaproape relatarea ministrului de externe Wang Yi despre vizita de stat a lui Xi Jinping la Washington, din a doua jumătate a lunii septembrie, și despre întâlnirea cu Donald Trump. Ideea de bază constă în impunerea unei  formule noi pentru relația bilaterală, o „relație constructivă de stabilitate strategică“. 

Analiza sugerează trei scopuri suprapuse: explicarea către Washington a conceptului chinez de relație durabilă, instruirea responsabililor chinezi privind modul în care formula trebuie pusă în practică și prezentarea celor două state ca egale, astfel încât acceptarea intereselor Chinei de către SUA să pară necesară și posibilă.

Încorsetați de mentalitatea Războiului Rece

Formula propusă de ministrul Wang se sprijină pe trei principii de bază, respect (al suveranității, al sistemelor sociale și al „intereselor fundamentale“ ale fiecăruia), corectitudine (cooperare reciproc avantajoasă, fără jocuri cu sumă nulă) și reciprocitate (egalitate suverană, fără comportament hegemonic). 

Directorul Fu merge chiar mai departe decât ministrul. El susține că noua formulă mută percepțiile strategice departe de conflict și confruntare, chiar și în condițiile competiției, și laudă pragmatismul celor din administrația americană care vor să evite costurile confruntării, spre deosebire de cei „încorsetați de mentalitatea Războiului Rece“.

Mai mult, el propune limite clare de securitate, cu interesele fundamentale ale Chinei scoase din competiție, separarea securității de comerț, mecanisme mai solide de comunicare în criză și cooperare în domenii precum schimburile interumane, criminalitatea transnațională și riscurile inteligenței artificiale. 

Cea mai importantă subtilitate este definiția „intereselor fundamentale“. Potrivit Cartei Albe din 2025 privind securitatea națională, aceste interese includ „în principal“ puterea politică de stat, suveranitatea, reunificarea națională și integritatea teritorială, bunăstarea poporului și dezvoltarea durabilă. 

Formula „în principal“ lasă Beijingului libertatea de a adăuga alte elemente. Fu pare să considere că acordul angajează Washingtonul față de liniile roșii pe care Xi le-a enumerat în 2024, și anume Taiwanul, democrația și drepturile omului, calea de dezvoltare și sistemul politic al Chinei. Cu alte cuvinte, în interpretarea chineză, „stabilitatea“ înseamnă reținere americană în jurul acestor puncte, cu păstrarea beneficiilor comerțului în rest.

Textul se înscrie într-o evoluție mai largă a gândirii strategice chineze. Din 2002, Beijingul vorbește despre o „perioadă importantă de oportunitate strategică“. În 2022, Xi a înlocuit-o cu o formulă mai prudentă, în care oportunitățile coexistă cu riscurile, iar sarcina este să le „descopere, să le fructifice și să le modeleze“. 

Al 15-lea plan cincinal (2026-2030) afirmă că China are condiții favorabile pentru a „gestiona activ spațiul internațional și a modela mediul extern“, iar Gao Zugui, decanul școlii postuniversitare a Școlii Centrale a Partidului, a prezentat într-un eseu din 9 octombrie ideea că momentul istoric și tendința sistemului internațional sunt de partea Chinei. 

În același timp, analiști apropiați Partidului descriu SUA ca pe cea mai puternică putere dintr-o ordine multipolară, nu ca pe unica superputere, și văd în retragerea americană spre o „fortăreață a emisferei vestice“, în tensiunile cu aliații și în costurile confruntării cu Iranul semne de declin. Se subliniază totuși că aceste evaluări nu anunță neapărat o agresiune militară chineză, iar liderii de la Beijing nu cred că China este pe cale să domine Statele Unite. 

Partea americană a confirmat poziționarea în mai și din nou după vizita lui Xi, cu aceeași formulare („respect, corectitudine și reciprocitate“). Există însă riscul, semnalat deja de analiști, de înțelegere diferită a noțiunilor. SUA pot înțelege „stabilitatea“ drept gestionare a riscului în continuarea competiției, în timp ce Beijingul se așteaptă ca ea să limiteze competiția într-un mod care servește intereselor sale fundamentale. 

Confundarea celor două interpretări ar putea spori, nu reduce, riscul de calcul strategic greșit. Următoarele teste sunt întâlnirile Xi-Trump de la summitul APEC din Shenzhen (18-19 noiembrie) și de la G20 de la Miami (14-15 decembrie).

Ce nuanțe adaugă alegerile de ieri

Partidul Democrat a câștigat controlul ambelor camere ale Congresului. Proiecțiile indică o victorie istorică atât în Senat, cât și în Cameră. Ar fi doar a cincea oară de la al Doilea Război Mondial când un partid răstoarnă ambele camere la alegeri intermediare. 

Noul Congres își va începe mandatul în ianuarie, deci Trump rămâne președinte cu aceeași autoritate executivă, dar cu perspectiva unui Congres ostil din 2027. Ca atare, rezultatul aduce câteva nuanțe, pe care le putem formula doar ca ipoteze la acest moment.

Prima este ”fereastra de timp”. Întâlnirile din noiembrie și decembrie au loc înainte ca noul Congres să se constituie. Dacă Beijingul vrea angajamente de la un președinte care mai controlează ambele camere, aceasta este fereastra cea mai favorabilă. Textul lui Fu, care cere reținere americană pe „interesele fundamentale“, capătă astfel o urgență în plus.

Apoi se poate vorbi despre schimbări în limitele concesiilor. Orice concesie față de Beijing pe Taiwan, controlul exporturilor de tehnologie sau alianțele din Pacific va trebui să treacă prin tradiția bipartizană a Congresului în privința Chinei, inclusiv prin legea Taiwan Relations Act. Un Congres democrat ar putea fi un obstacol mai serios pentru o interpretare a „stabilității“ favorabilă Beijingului.

Nu este de neglijat nici faptul că analiștii chinezi citați în text insistă pe polarizarea și fragmentarea socială a SUA ca semne de declin, iar scrutinul de ieri va fi interpretat probabil în acest cadru. Pe de altă parte, un Trump slăbit intern poate avea mai multă nevoie de succese de politică externă, de exemplu un acord comercial, ceea ce ar crește riscul ca limbajul agreat să fie folosit de partea chineză în avantajul ei.