Dacă la începutul invaziei din 2022 Parisul încă mai spera la un rol de mediator privilegiat, astăzi Franța recunoaște oficial că a devenit o țintă predilectă a GRU și a structurilor de propagandă coordonate de Kremlin.
Ceea ce frapează în declarațiile liderului de la Elysee nu este neapărat noutatea faptelor, ci validarea lor la cel mai înalt nivel politic. Când președintele afirmă că Rusia atacă „în fiecare zi” spitalele franceze și infrastructura critică, el confirmă rapoartele alarmante ale serviciilor franceze de informații, precum cele ale ANSSI, care indică o creștere cu 15% a incidentelor cibernetice în ultimul an.
În logica Kremlinului, descifrată adesea cu întârziere de cancelariile occidentale, aceste acțiuni nu reprezintă un simplu preludiu, ci însăși esența războiului modern. Moscova aplică o versiune agresivă a doctrinei Gherasimov, unde sabotajul digital asupra spitalelor nu este doar o lovitură tactică, ci una psihologică, menită să inducă panică și nesiguranță în rândul populației civile.
Cum răspunde Franta amenințării rusești?
Această agresiune îmbracă forme multiple, operând simultan pe toate frecvențele spectrului hibrid. Macron a denunțat explicit instrumentalizarea migrației via Belarus și Polonia, o tactică de șantaj geopolitic menită să destabilizeze frontierele Uniunii Europene, dar și războiul informațional purtat în interiorul democrațiilor noastre.
Orice fisură internă a Franței, fie că vorbim de proteste sociale sau disensiuni politice, este imediat „multiplicată de o sută sau o mie de ori” de fermele de troli rusești.
Mesajul președintelui francez - „trebuie să arătăm că nu suntem slabi” - indică o trezire la realitate a Parisului, care pare să fi înțeles în sfârșit că Vladimir Putin disprețuiește profund slăbiciunea și percepe orice deschidere diplomatică neînsoțită de forță brută ca pe o invitație la agresiune.
Un punct nevralgic al analizei îl constituie poziționarea Franței față de planul de pace propus de noua administrație Trump. Macron navighează aici pe o linie extrem de fină, încercând să nu antagonizeze Washingtonul, dar semnalând pericolele mortale ale unui armistițiu prost negociat.
Deși afirmă diplomatic că planul american „merge în direcția bună”, interogațiile sale trădează temerile profunde ale Europei.
Întrebarea retorică a președintelui privind disponibilitatea Rusiei pentru o pace durabilă, și nu doar pentru o pauză operațională de șase luni sau doi ani, amintește de lecțiile amare ale Memorandumului de la Budapesta sau ale Acordurilor de la Minsk.
Există o temere reală la Paris că o „înghețare” a conflictului ar oferi Rusiei exact răgazul necesar pentru a-și reface stocurile de rachete și a-și reorganiza armata, transformând Ucraina într-o viitoare gubernie, lipsită de apărare.
În acest context, cea mai importantă declarație strategică a interviului este reiterarea ideii de a trimite trupe pe teren sub forma unor „forțe de reasigurare”.
Aceasta reprezintă o mutare conceptuală majoră față de ezitările din primii ani ai războiului. Macron propune, în esență, un model de securitate similar cu cel aplicat în Coreea de Sud sau în Germania de Vest în timpul Războiului Rece.
De ce Europa nu își mai permite să fie ,,naivă militar''
Președintele francez înțelege acum că tratatele semnate cu Moscova au valoarea hârtiei pe care sunt scrise, iar singura garanție de securitate pe care Kremlinul o respectă este prezența fizică a forței militare occidentale.
Atacarea unui batalion francez sau european staționat la Nipru ar declanșa automat un conflict direct cu puterile nucleare occidentale, funcționând ca un factor de descurajare mult mai eficient decât orice promisiune diplomatică.
Analiza nu poate ignora nici contextul intern extrem de fragil din care vorbește Macron. Cu un parlament fragmentat și un buget blocat, Franța este vulnerabilă, iar propaganda rusă exploatează magistral aceste falii.
Polemica recentă legată de transformarea Serviciului Național Universal și declarațiile generalului Schill despre „sacrificiu” demonstrează cât de eficient este narativul Moscovei în a manipula temerile legitime ale francezilor. Macron este forțat la un exercițiu de echilibristică politică dificil: trebuie să pregătească populația pentru o confruntare de lungă durată cu o Rusie revanșardă, care necesită reziliență și cheltuieli militare, asigurând în același timp cetățenii că nu vor fi trimiși în tranșeele din Donbas.
În concluzie, interviul din 25 noiembrie 2025 confirmă disiparea ultimelor iluzii post-Război Rece. Emmanuel Macron, adesea criticat în Europa de Est pentru tentativele sale anterioare de dialog cu Putin, pare să fi devenit, paradoxal, unul dintre cei mai lucizi lideri occidentali în privința pericolului rusesc.
El înțelege acum că Rusia nu este doar o amenințare teritorială pentru Ucraina, ci o amenințare existențială pentru modelul democratic european.
Rămâne de văzut dacă această luciditate târzie va fi suficientă pentru a coagula o Europă divizată și pentru a contrabalansa o eventuală retragere a Americii din arhitectura de securitate a continentului. Până atunci, războiul hibrid continuă nestingherit, iar spitalele din Franța sunt în prima linie a frontului invizibil, la fel ca centralele electrice din Ucraina.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Acest articol reprezintă o opinie.
