Într-o analiză recentă în cadrul podcast-ului SpyCast, Amiralul (ret.) Joachim Ruhle, fostul Șef de Stat Major al Cartierului General Suprem al Forțelor Aliate din Europa (SHAPE), a detaliat modul în care Moscova exploatează această ambiguitate.
Obiectivul Kremlinului este clar: testarea rezilienței, exploatarea vulnerabilităților și fragmentarea unității aliate, operând constant sub pragul detectabil care ar declanșa un răspuns militar colectiv conform Articolului 5.
Cred că nu mai este un secret pentru nimeni azi ca acțiunile Rusiei nu sunt simple provocări izolate, ci ele reprezintă o campanie coordonată de sabotaj menită să submineze securitatea internă și infrastructura critică a națiunilor NATO.
De la agenți la actori proxy implicaţi în act de sabotaj
O eroare fundamentală ar fi să ne imaginăm sabotajul rusesc actual prin prisma Războiului Rece. Modelul este acum mult mai periculos, deoarece este descentralizat și speculează vulnerabilitățile societăților noastre.
Amiralul Ruhle atrage atenția asupra faptului că Moscova nu mai are nevoie de rețele extinse de agenți operativi clasici. Este suficient să folosească platforme de socializare, precum Telegram, pentru a recruta „suporteri” sau actori proxy direct din interiorul țărilor membre NATO.
Cu sume de bani relativ mici, acești indivizi sunt contractați pentru a executa acte de sabotaj cu impact disproporționat. Aceste acțiuni variază de la paralizarea logisticii civile, cum ar fi închiderea unor aeroporturi importante din Germania și Danemarca prin simpla prezență a unor drone civile în spațiul aerian civil, până la distrugerea prin provocarea de incendii în fabrici sau depozite relevante pentru efortul de apărare sau pentru sprijinul logistic acordat Ucrainei.
Avantajul strategic major pentru Kremlin, subliniază Ruhle, este negarea. Într-o democrație bazată pe statul de drept, este extrem de dificil să dovedești în instanță legătura directă și incontestabilă a acestor acte cu serviciile speciale rusești. Această ambiguitate este calculată pentru a crea paralizie decizională la nivel politic în Occident.
Țintele strategice preferate: Infrastructura critică subacvatică și cibernetică
Dacă dronele și incendiile provocate reprezintă componenta tactică, amenințarea cu adevărat strategică vizează infrastructura critică. Analiza fostului oficial SHAPE este tranșantă în această privință: sabotarea cablurilor subacvatice nu poate fi pusă pe seama unui accident.
Tăierea cablurilor de date și energie, precum cele dintre Estonia și Finlanda sau cele care leagă Norvegia de Statele Unite, reprezintă operațiuni deliberate care necesită capabilități militare speciale.
Aceste acțiuni sunt adesea susținute de o „flotă fantomă” (ghost fleet) de tancuri petroliere și nave de cercetare care operează în apele internaționale, adesea cu transponderele închise, mapând și vizând arterele vitale ale economiei digitale globale.
Acestui front subacvatic i se adaugă frontul cibernetic: atacuri zilnice care încearcă să destabilizeze bănci, rețele de electricitate sau sisteme de alimentare cu apă. Acestea sunt escaladări non-letale, menite să inducă panică și să erodeze încrederea populației în capacitatea statului de a-și proteja cetățenii.
Singurul limbaj pe care Rusia îl înțelege: Cel al puterii și al determinării
Această campanie hibridă speculează o vulnerabilitate sistemică pe care NATO abia acum începe să o corecteze. Timp de decenii, așa cum amintește Amiralul Ruhle, Alianța și-a reorientat resursele către misiuni „out-of-area” (precum Afganistan sau Irak), neglijând apărarea teritorială clasică și încasând „dividendul păcii”.
Astăzi, Alianța se confruntă cu o problemă de asimetrie cost-eficiență, fiind forțată să intercepteze drone ieftine cu rachete extrem de scumpe. O situație necesară tactic, dar nesustenabilă pe termen lung!
În mod ironic, această campanie hibridă intensificată nu pare să intimideze populațiile occidentale. Dimpotrivă, Ruhle observă că ea acționează ca un catalizator. Agresiunea Rusiei ajută la convingerea publicului și a claselor politice de necesitatea creșterii bugetelor de apărare și a consolidării rezilienței naționale.
Provocarea pentru Alianță este, așadar, dublă. Militar, trebuie să refacă rapid capabilitățile de apărare teritorială și antiaeriană neglijate multă vreme. Însă, mai important, trebuie să se adapteze legal și politic.
NATO trebuie să găsească un echilibru între imperativul respectării statului de drept și necesitatea de a contracara un adversar care nu respectă nicio regulă. Singurul limbaj pe care Kremlinul îl înțelege, concluzionează fostul oficial militar, este cel al puterii și al determinării.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
