Războiul comercial dintre SUA şi China, o analiză surprinzătoare

H. D. Hartmann / 10 aug 2018 / 14:30
EXCLUSIV

Într-o analiză deosebit de interesantă, dar şi surprinzătoare privind războiul comercial tot mai amplu între Statele Unite şi China, se relevă faptul că în acest moment statutul de lider maxim al preşedintelui Chinei, Xi Jinping este pus la îndoială de liderii partidului comunist.

Partidul Comunist Chinez care conduce această ţară de peste 80 de ani, preluând puterea de la Beijing imediat după cel de Al Doilea Război Mondial, are în primul rând, o problemă economică fundamentală şi în al doilea rând, se pare că şi o problemă de analiză.

Problema economică este dată de războiul comercial pe care preşedintele Donald Trump l-a declanşat cu China. Preşedintele Statelor Unite acuză China de practici comerciale neloiale, precum şi de un întreg sistem de furt tehnologic, de spionaj economic şi de spionaj informaţional, cerând reducerea efectelor negative ale acestor practici şi metode chineze.

China a greşit cu privire la politicile protecţioniste ale Statelor Unite

Analiza pe care Partidul Comunist a făcut-o şi se pare că preşedintele Xi a făcut-o, a fost aceea că Statele Unite, în încercarea lor de a regla problema nord-coreeană, nu vor accentua măsurile protecţioniste la un nivel care să rănească economia Chinei. Iată că, însă, preşedintele Statelor Unite tocmai acest lucru face. Aproape săptămânal SUA anunţă măsuri de retorsiune economică şi noi sancţiuni care la ora actuală se ridică în total la aproape 400 de miliarde de dolari, fiind o cifră astronomică pentru orice ţară din lume, inclusiv pentru China.

Deşi puterea preşedintelui Chinei, Xi, este foarte stabilă astăzi şi ca urmare a schimbărilor constituţionale, acesta este preşedinte pe viaţă. Liderii comunişti chinezi, care după liberalizarea făcută de Deng Xiaoping, au promis Chinei ieşirea din sărăcie, şi-au dat seama că pierderile economice pe care Statele Unite, prin acest război economic, le produc economiei chineze, sunt mult mai mari şi neaşteptat de costisitoare pentru ca acest contract social din China să continue.

În acest moment există un sentiment în creştere în interiorul lumii analiştilor politici internaţionale că Guvernul Chinez devine din ce în ce mai nervos de anunţurile repetate ale preşedintelui Trump.

Unul dintre comentatorii politici cei mai cunoscuţi ai Chinei, într-un raport publicat de China.org, a declarat sub anonimat  că sentimentul la Beijingului este că acest război economic va face mai mult rău Chinei decât Statelor Unite.

Mulţi intelectuali din Europa au crezut că datorită rupturii între republicani şi democraţi în interiorul Congresului american, că datorită celebrei anchete cu privire la interferenţa rusească în ultimele alegeri prezidenţiale americane, Trump nu va putea să-şi impună politica economică dură pe care a promis-o în timpul campaniei electorale.

Aceştia au sfătuit Guvernul Chinez să aştepte alegerile parlamentare, alegerile pentru Congres şi Senat din Statele Unite care vor avea loc în câteva luni, supând că Partidul Republica împreună cu preşedintele Trump vor pierde alegerile, iar o schimbare, cel puţin în peisajul politic al Congresului american, va duce la o reducere a tensiunilor economice între Statele Unite şi China.

Iată că nu este adevărat, din punct de vedere al analizei, elementul crucial care a fost lăsat la o parte sau care a fost ignorat de-a dreptul este acela că preşedintele SUA are în atribuţiile sale dreptul de a impune sancţiuni economice fară să ceară, până într-o anumită limită financiară, aprobarea congresului. Acest lucru este făcut săptămânal de către Trump, anunţând între 20-40 de miliare de dolari sancţiuni, fără a fi obligat datorită cifrelor să ceară aprobarea  Congresului american.

Adunând toate aceste cifre ajungem la o sumă absolut miraculoasă care va crea probleme imense dezvoltării economice şi continuării contractului comunist care astăzi reglementează viaţa politică, economică, socială şi militară a Chinei.

Această greşeală de analiză făcută atât de experţii chinezi, cât şi de cei europeni a fost descoperită în ultimele săptămâni, iar preşedintele Xi se află într-un moment de cotitură.

Prin acest război comercial pe care SUA l-au declanşat, în special preşedintele Trump, scopul ,practic, scuză mijloacele. Nu neapărat reducerea decalajelor economice, încetarea practicilor oneroase şi furtul de tehnologie, reprezintă scopul imediat al acestui război comercial, deşi aceste elemente sunt şi ele cruciale în definirea acţiunilor prezidenţiale americane.

Scopul principal este rezolvarea dosarului nord-coreean care va fi în mod foarte clar un element de negociere în interiorul războiului comercial dintre SUA şi China

Rezolvarea acestui dosar va reprezenta triumful politic al preşedintelui Trump şi va deschide calea uneia dintre cele mai grele soluţii pe care acesta o întrevede  în rezolvarea celuilalt dosar, mai important şi mai fierbinte, cel al Iranului.

Cine nu înţelege legăturile între războiul comercial declanşat de către Donald Trump şi scopurile politice, nu va putea  niciodată înţelege strategia pe care o vedem pusă în practică în ultimele luni de zile.

Preşedintele Statelor Unite a decis să ofere pace, dar aşa cum el spune, pacea costă şi cineva prin obţinerea acestei păci trebuie să câştige. În mentalitatea omului de afaceri, Donald Trump, acel cineva trebuie să fie el însuşi. Trump a impus Guvernului american, această mentalitate de învingător, iar dacă ne aducem bine aminte, în timpul campaniei prezidenţiale, acesta a avut o frază extrem de bine cunoscută şi foarte repede uitată prin care spune americanilor: ,, O să vă plictisiţi de atât succes .’’

Uitând acest mic element, dar crucial în analiza politicii lui Trump, care se referă la China, analiştii de pe cele două continente, cel European şi cel Asiatic, au calculat greşit voinţa de fier a lui Donald Trump de a câştiga. Iar pentru el, a câştiga înseamnă a aduce ultimul ban, datorat de oricine, înapoi în Statele Unite ale Americii.

Celelalte elemente economice de presiune, readucerea locurilor de muncă, redeschiderea minelor, refacerea industriei petroliere, refacerea gazoductelor sunt practic doar adăugiri la o politică fundamentală de reasertare a autorităţii economice americane în lume. Bugetul american al apărării care este enorm în raport cu ultimii douăzeci de ani, aprobat recent de către senat şi promulgat de către preşedinte, bugetul pentru cercetare ştiinţifică care s-a dublat în raport cu ultimele trei decenii, bugetul de apărare internă pentru agenţiile de securitate internă care este la fel şi el dublat în raport cu vechea preşedenţie Obama.

Toate acestea ne arată o linie directoare şi definitivă a politicii lui Donald Trump: Aceea de a câştiga.

China se vede astăzi pusă într-o situaţie de a negocia toate elementele care i-au fost acordate prin compromisurile pe care, atât puterile europene cât şi cea americană i le-au dat. Compromisuri care au dus la pierderea de locuri de muncă în Statele Unite ale Americii, la pierderea de locuri de muncă în Uniunea Europeană şi în interiorul ţărilor europene, compromisuri care au dus la o expansiune teritorială şi economică a Chinei în sud-estul continentului asiatic, compromisuri care au dus la o prezenţă militară chineză crescută şi ameninţătoare în Marea Chine.

Toate aceste compromisuri sunt puse în discuţie de administraţia Trump şi singulară ca poziţie economică sunt puse în discuţie în raport şi cu puterile din Uniunea Europeană.

Donald Trump nu negociază alături de Uniunea Europeană, nici de Rusia, relaţia Statelor Unite cu China

Acest lucuru este foarte important de înţeles pentru a avea o analiză cât mai corectă a realităţilor politice globale de astăzi.

Analiză corectă şi critică pentru toţi experţii europeni, chinezi, ruşi cât şi pentru cei asiatici este că preşedintele Donald Trump nu negociază la nivel global sau multilateral, ci negociază unilateral în numele  şi numai în numele Statelor Unite ale Americii, declanşând războaie economice acolo unde interesele sale politice şi militare sunt atacate de către puteri regionale.

O astfel de abordare americană a dus la o reconfigurare a relaţiilor din interiorul NATO. Putem observa o mai clară delimitare a politicii militare americane în interiorul Organizaţiei Tratatului Nord Atlantic, comparativ cu întreaga politică din ultimii patruzeci de ani făcută de preşedinţii americani.

Faptul că Donald Trump vine cu registrul contabil şi arată atât Chinei şi Rusiei, atât Uniunii Europene şi puterilor asiatice că Statele Unite au pierdut foarte mulţi bani prin participarea la diverse organizaţii internaţionale. Faptul că preşedintele Statelor Unite prezintă ca un contabil datele economice reale ale relaţiilor din interiorul NAFTA, din interiorul U.E, din interiorul tuturor înţelegerilor economice globale, ne dovedeşte dorinţa acestuia, nu numai de a-şi sprijini argumentele pe cifre adevărate, ci şi voinţa sa de a câştiga acest război.

Declaraţia sa de acum trei luni, ignorată complet de oricine a dorit să atace Statele Unite, cum că un război economic este foarte uşor de câştigat, trebuie să producă astăzi, fior oricui, deoarece cu independenţa energetică aproape câştigată de pe urma reconstrucţiei industriei energetice americane, cu taxele reduse şi cu promisiunea unor rezultate pozitive în alegerile din noiembrie, China se va găsi în faţa unui preşedinte american mult mai puternic şi care va avea mandat să continue războiul comercial împotriva sa.

Acest lucru creează în interiorul elitei chineze un sentiment de profundă nesiguranţă. Se pare că, preşedintele Xi nu a profilat corect şi nu a înţeles exact personalitatea omologului să american, Donald Trump.

Articole Recomandate


POLITICA DE CONFIDENȚIALITATE | POLITICA COOKIES

Copyright 2018 - Toate drepturile rezervate.
defense.n-nxt.25