Scurgeri de documente au dezvăluit negocieri prin care Emiratele Arabe Unite ar fi interesate să încheie o tranzacție de armament cu Israelul în valoare de 1,3 miliarde de dolari
05 August 2026
Proiectul Next Generation C-sUAS Missile (NGCM) este lansat într-un context operațional în care Statele Unite și alte state aliate investesc masiv în sisteme de arme laser, sisteme cu microunde și alte tehnologii alternative la armamentul tradițional. Totuși, rachetele și tunurile antiaeriene rămân esențiale pe câmpul de luptă, deși costurile ridicate și stocurile limitate generează tot mai multe probleme pentru forţele armate.
Forțele Terestre americane (US Army) solicită acum dezvoltarea rapidă a unei rachete cu rază medie de acțiune și timp minim de reacție, destinată lovirii sistemelor de aeronave fără pilot (sUAS) din Grupele 2 și 3. Termenul limită pana cand companiile american di domeniul apararii trebuie sa vina cu propuneri este stabilit pentru 20 august, potrivit publicatiei americane DefenseNews.
Specificațiile inițiale impun ca noul interceptor să distrugă o dronă aflată la o altitudine de 6 kilometri, la o distanță de lansare de peste 16 kilometri. Obiectivul final de performanță este neutralizarea țintelor aeriene aflate la altitudini de 8 kilometri și distanțe de peste 25 de kilometri. Ghidarea rachetei pe traiectoria finală va fi asigurată de un senzor radar integrat.
Ce tip de drone trebuie să doboare acest sistem de rachete?
Sistemul NGCM este conceput ca un nivel superior de interceptare, strict compatibil cu actualul lansator de rachete Coyote C-UAS utilizat de armata americană. Integrarea în sistemul Coyote existent necesită modificări minime, oferind o rază de acțiune extinsă, o viteză superioară de impact și un timp de lansare de sub cinci secunde de la primirea comenzii de tragere.
Interceptorul trebuie să fie complet compatibil cu arhitectura sistemelor de apărare antiaeriană operaționale, inclusiv cu radarele Sentinel A3/A4, LTAMDS și TPQ-53.
Noua armă este proiectată pentru a combate dronele din Grupele 2 și 3. Conform clasificării Departamentului american al Apărării, dronele din Grupa 2 (precum modelul Boeing ScanEagle) au o greutate maximă la decolare cuprinsă între 9,5 și 25 de kilograme, operează la altitudini de sub 1.050 de metri. Variantele din Grupa 3 (precum Insitu RQ-21 Blackjack) au o greutate la decolare de sub 600 de kilograme și o altitudine maximă de zbor de 5.400 de metri, menținând aceleași limite de viteză.
Forțele Terestre americane au in vedere două configurații pentru sistemul NGCM. Varianta fixă va integra o serie diversificată de senzori pentru apărarea obiectivelor strategice. Varianta mobilă va fi instalată de pe vehicule tactice, permițând executarea tragerilor din mișcare sau din scurte opriri pentru a asigura acoperirea antiaeriană flexibilă direct pe linia frontului.
Calendar de achiziție
Obiectivul curent al armatei vizează atingerea Nivelului de Maturitate Tehnologică 7 (testarea prototipurilor operaționale în teren) până la sfârșitul anului fiscal 2027. Companiile de apărare selectate trebuie să livreze 50 de rachete pentru evaluare operațională până la începutul anului 2028.
Cel mai important criteriu al programului rămâne viabilitatea financiară. Armata americană impune un cost maxim de 150.000 de dolari per unitate în cadrul unei achiziții estimată la 5.000 de rachete.
Deși costul este redus în comparație cu un interceptor Patriot de 4 milioane de dolari, eficiența economică rămâne discutabilă din perspectivă tactică. O dronă de atac de tip Shahed-136 costă aproximativ 35.000 de dolari, menținând avantajul financiar de partea agresorului.
Această asimetrie a costurilor explică orientarea paralelă a Pentagonului către sistemele de arme laser, care oferă teoretic un cost de interceptare de ordinul cenților per impuls. Rachetele cinetice NGCM își păstrează însă importanța strategică, oferind un avantaj incontestabil: funcționează optim în condiții meteorologice adverse care degradează sau anulează complet eficiența fasciculelor laser.
