Potrivit unor surse diplomatice europene citate de Politico, administrația Trump adoptă o poziție pragmatică, dar dură: pentru a pune capăt războiului rapid, Ucraina trebuie să renunțe la pretențiile asupra estului țării. „Americanii insistă ca Ucraina să părăsească Donbasul... într-un fel sau altul”, a declarat un oficial european sub protecția anonimatului.
Să nu ne amăgim cu termeni diplomatici edulcorați. Ceea ce se prefigurează în cancelariile occidentale, și mai ales la Washington, nu este un „compromis dureros”, ci o capitulare mascată.
Informațiile recente scurse în presa internațională, în special dezvăluirile Politico, confirmă cea mai neagră temere a Kievului și a flancului estic al NATO: Statele Unite nu mai acționează ca un garant neclintit al securității ucrainene, ci, tot mai evident, ca un facilitator grăbit al ambițiilor imperiale rusești. Miza este uriașă: regiunea Donbas. Prețul? Viitorul Ucrainei ca stat suveran și funcțional.
Obsesia americană pentru „liniște”: predarea Donbasului
Această frază: „americanii insistă ca Ucraina să părăsească Donbasul... într-un fel sau altul” - trădează o schimbare tectonică în abordarea strategică a SUA.
Dacă până acum linia roșie era integritatea teritorială, astăzi asistăm la un calcul de realpolitik dur, în care administrația de la Washington, presată de dorința președintelui Donald Trump de a închide rapid dosarul ucrainean, pare dispusă să ofere Kremlinului pe tavă exact ceea ce armata rusă nu a reușit să cucerească integral în ultimii trei ani de război sângeros.
Situația din teren contrazice flagrant narațiunea necesității cedării, având în vedere că, în acest moment, Rusia nu controlează întregul Donbas, ci aproximativ 30% din regiunea Donețk se află încă sub control ucrainean ferm.
Centura de fortificații: De ce Kramatorsk și Sloviansk sunt vitale
Presiunea americană ca Ucraina să se retragă de pe linia actuală a frontului și să cedeze administrativ întregul bazin carbonifer nu este doar o pierdere teritorială, ci o sinucidere militară strategică.
Orașele Kramatorsk și Sloviansk, cu o populație cumulată de peste 100.000 de locuitori, nu sunt simple puncte pe hartă, ci reprezintă, așa cum subliniază analiștii militari occidentali, „centura de cetăți” a Ucrainei, locul unde, timp de un deceniu, s-au construit linii de apărare, tranșee și fortificații complexe.
Dacă Kievul cedează aceste poziții la masa verde, la presiunea „partenerilor” americani, efectul de domino va fi catastrofal. Prăbușirea acestui flanc estic fortificat ar lăsa trupele ruse cu drum deschis către regiunile Dnipropetrovsk și Harkov, expunând inima Ucrainei unei invazii ulterioare.
Mai mult, acceptarea condițiilor Moscovei ar valida agresiunea. Vladimir Putin a trasat o linie clară pe 4 decembrie, cerând retragerea ucraineană din Donbas sau continuarea războiului. Dacă SUA acceptă această condiție, ele validează implicit șantajul nuclear și militar al Moscovei, demonstrând că forța brută prevalează asupra dreptului internațional.
Donbasul a fost inima industrială a Ucrainei, generând aproape 16% din PIB înainte de 2014
Astăzi, regiunea este un peisaj selenar, distrus de artileria rusă, și totuși Moscova o dorește cu disperare. Nu este vorba doar despre „protejarea vorbitorilor de limbă rusă” - un mit demontat de realitatea că tocmai orașele rusofone, precum Mariupol, au fost rase de pe fața pământului de „eliberatori”.
Miza reală este economică și simbolică. Pierderea ultimei mine de cărbune din zonă a lovit deja dur industria siderurgică ucraineană, iar cedarea totală a regiunii ar transforma Ucraina într-un stat dependent economic, exact cum își dorește Kremlinul: o zonă tampon, sărăcită și incapabilă să se susțină singură, darămite să se integreze în Uniunea Europeană.
Rolul SUA: Mediator sau complice?
Volodimir Zelenski are dreptate când afirmă că „Ucraina nu are nici dreptul juridic, nici moral să renunțe la teritoriile sale”, însă marja sa de manevră se îngustează dramatic.
Declarațiile lui Donald Trump, care se declară „dezamăgit” că liderul de la Kiev nu a acceptat încă planul de pace american - un plan pe care Moscova, deloc surprinzător, pare să-l agreeze - indică o disonanță majoră între aliați.
Statele Unite par să fi obosit, iar în graba de a bifa o „victorie” diplomatică rapidă, Washingtonul riscă să comită o eroare istorică similară cu Acordul de la München din 1938. Diferența fundamentală este că, acum, puterea hegemonă nu doar acceptă anexarea, ci o solicită activ victimei.
Dacă scenariul sumbru prezentat de sursele diplomatice se concretizează, iar SUA forțează mâna Kievului să cedeze tot Donbasul, consecințele vor reverbera mult dincolo de granițele Ucrainei.
Pentru Rusia, aceasta ar fi dovada supremă că Occidentul este slab și că teritoriile pot fi cucerite prin uzură și șantaj, chiar și fără o victorie militară totală. Pentru Ucraina, ar însemna pierderea unei generații și a unei regiuni istorice, fără nicio garanție reală de securitate, întrucât promisiunile americane rămân, momentan, vagi.
Suntem martorii unui moment de o gravitate extremă, în care Washingtonul, în încercarea de a „îngheța” conflictul, riscă să arunce Ucraina în gura lupului, oferindu-i lui Putin exact victoria de care are nevoie pentru a-și legitima regimul și pentru a pregăti, probabil, următorul război.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
