După exercițiile militare comune cu Turcia, Egiptul discută cu Grecia și Cipru despre cooperarea militară
24 Septembrie 2026
Premierul irakian Ali Faleh Al-Zaidi și președintele turc Recep Tayyip Erdogan au convenit ca forțele turce să transfere autorităților de la Bagdad o tabără situată în nordul Irakului. Această măsură deschide calea pentru restructurarea prezenței militare turce în țară, după ani de operațiuni militare și incursiuni efectuate de Ankara pe teritoriul irakian sub pretextul urmăririi membrilor Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK).
Anunțul a venit după o întâlnire între președintele turc Recep Tayyip Erdoğan și prim-ministrul irakian Ali Al-Zaidi, în marja reuniunilor Adunării Generale a Națiunilor Unite de la New York.
Un comunicat emis de biroul lui Al-Zaidi a precizat că acesta și Erdogan au convenit miercuri să „extindă pe deplin autoritatea statului irakian în Sinjar și să pună capăt prezenței elementelor armate străine interzise”. Comunicatul a adăugat că forțele turce vor transfera treptat tabăra „Bashiqa-Zelikan” către guvernul federal irakian, în conformitate cu un mecanism și un calendar convenite de comun acord.
Turcia a înființat tabăra în decembrie 2015, în coordonare cu autoritățile din regiunea Kurdistan din Irak, la aproximativ 32 de kilometri nord de Mosul, care se afla atunci sub controlul ISIS. Potrivit presei turcești, Ankara a desfășurat până la 600 de soldați în tabără, o mișcare care a stârnit tensiuni cu Bagdad, care considera prezența militară turcă o încălcare a suveranității sale.
Cele două părți au convenit, de asemenea, să „aprofundeze cooperarea în domeniul securității”, pe lângă faptul că vor lucra pentru „extinderea completă a autorității statului irakian în Sinjar și încetarea prezenței elementelor armate străine interzise”.
Această înțelegere survine în contextul în care Bagdadul urmărește să-și consolideze suveranitatea în materie de securitate asupra regiunilor din nordul țării, zone marcate de decenii de confruntări între forțele turce și luptătorii PKK.
Originile prezenței militare turce în nordul Irakului rezidă în conflictul de lungă durată dintre Ankara și PKK, grupare care a declanșat o insurecție armată împotriva statului turc încă din anii '80.
Pe măsură ce operațiunile transfrontaliere s-au extins, Ankara a stabilit baze militare, tabere și posturi de observație în diverse zone din guvernoratele Dohuk, Erbil și Ninive, desfășurând totodată lovituri aeriene și operațiuni terestre împotriva pozițiilor grupării. Turcia și-a justificat intervențiile invocând necesitatea de a contracara partidul - pe care îl clasifică drept organizație teroristă — în timp ce operațiunile repetate au stârnit obiecții din partea Irakului privind încălcarea suveranității și victimele civile, precum și daunele provocate zonelor de frontieră și satelor din Regiunea Kurdistan.
Estimările anterioare indicau existența a zeci de baze militare turcești în nordul Irakului, care găzduiesc mii de militari. Acest aspect transformă transferul acestor tabere într-o chestiune sensibilă în relațiile bilaterale, mai ales că orice modificare a dispozitivului militar necesită măsuri de securitate menite să garanteze că vidul de putere rezultat nu va fi exploatat de grupări înarmate. Această mișcare coincide cu schimbările legate de Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK), în urma anunțului făcut de acesta în mai 2025 privind autodizolvarea sa – ca răspuns la apelul liderului său întemnițat, Abdullah Öcalan. Această evoluție a ridicat semne de întrebare cu privire la viitorul operațiunilor turcești în Irak și la justificarea menținerii unei prezențe militare.
În plus, guvernul Al-Zaidi a anunțat în septembrie că membrii Unităților de Rezistență din Sinjar – grupări legate de PKK – vor începe să predea armele statului. Această măsură plasează Muntele Sinjar sub controlul administrativ și de securitate deplin al guvernului federal, vizând consolidarea autorității Bagdadului asupra unei zone care s-a confruntat cu provocări de securitate complexe și suprapuse încă din timpul luptelor împotriva ISIS.
Acordul privind bazele militare este strâns legat de eforturile Bagdadului de a extinde cooperarea în domeniul securității cu Ankara, alături de dezvoltarea legăturilor economice și comerciale, precum și de cooperarea în sectoarele apei, energiei și transporturilor – toate acestea fiind subiecte cheie în discuțiile bilaterale. Noul acord pune la încercare capacitatea ambelor guverne de a-l implementa; predarea graduală a bazelor militare nu înseamnă neapărat sfârșitul oricărei forme de prezență militară turcă, decât dacă măsura este însoțită de aranjamente clare pentru gestionarea zonelor de frontieră, limitarea activităților grupurilor înarmate și prevenirea reizbucnirii confruntărilor.
Punerea în aplicare a acordului ar oferi Bagdadului un rol mai amplu în gestionarea securității în nordul țării, deși gradul de progres va depinde de înțelegerile politice și de cele din teren dintre cele două părți, precum și de capacitatea forțelor irakiene de a-și asuma responsabilitățile de securitate în zonele care le sunt predate.
