O apariție surprinzătoare pe câmpul de luptă: Tancul Al-Zubair „născut” din T-72. Unde sunt testate în condiții reale de luptă tancurile de producție iraniană

Tancurile grele sunt un factor crucial în determinarea rezultatului acestor lupte pe vastul teritoriu al Sudanului. Recent, tancuri cu un design clar iranian au ieșit din umbră, alăturându-se armatei sudaneze și modificând potențial cursul conflictului dintre SAF și RSF.

Tancuri iraniene „Zubair-1” în Sudan

Tanc Zubair de producție iraniană. Foto: Armata sudanului via Hammer Of War @X

Tancurile iraniene T-72Z, cunoscute local sub numele de „Zubair-1”, o versiune îmbunătățită local a unor tancuri sovietice mai vechi, au fost observate operând alături de forțele armatei sudaneze sub comanda generalului Abdel Fattah al-Burhan, într-o evoluție surprinzătoare în războiul civil din Sudan.

Conform rapoartelor, aceste tancuri au fost desfășurate în zone volatile din zonele Khartoum și Darfur, confirmând utilizarea de către armată a acestui echipament fabricat în Iran în conflictul care face ravagii din aprilie 2023. Sudanul deține aceste tancuri din 2006 și sunt produse local sub licență iraniană, dar prezența lor recentă sporită sugerează o consolidare a sprijinului iranian.

Se așteaptă ca tancurile„Zubair-1” să schimbe echilibrul de putere pe teren în războiul dintre Forțele Armate Sudaneze (SAF) și Forțele de Sprijin Rapid (RSF). Aceste tancuri oferă sprijin blindat greu, permițând armatei să lanseze atacuri mai eficiente în zonele urbane și deșertice, în special împotriva mișcărilor rapide ale RSF, care se bazează pe vehicule blindate ușoare.

Cu o anumită capabilitate de a contracara amenințările antitanc, acestea ar putea ajuta armata să recâștige controlul asupra zonelor strategice precum Khartoum, așa cum s-a demonstrat în unele dintre progresele recente ale armatei, care au fost facilitate de sprijinul extins iranian.

Specificații de luptă: Ce știm despre tancurile Zubair-1

Tanc Zubair de producție iraniană. Foto: Armata sudanului via Hammer Of War @X

Tancul„Zubair-1” (Tip 72Z) este considerat că ar avea anumite specificații avansate care îl fac eficient în luptă. Cântărește 36 de tone, are 6,45 metri lungime și 3,37 metri lățime și poate lua la bord un echipaj de 3-4 persoane. Armamentul său principal este un tun M68 de 105 mm, capabil să tragă rachete antitanc, cum ar fi 9M117 Bastion, pe lângă mitraliere de 7,62 mm și 12,7 mm.

Capabilitățile sale mai includ un sistem electronic de control al focului, un indicator laser și un blindaj reactiv exploziv (ERA) pentru protecție împotriva rachetelor și bombelor. Are o rază de acțiune de 440 km și o viteză maximă de 65 km/h, fiind propulsat de un motor diesel V-46-6 de 780 CP, ceea ce îi conferă un raport putere-greutate de 21,66 CP/tonă. Aceste îmbunătățiri de la tancurile sovietice mai vechi, precum T-54/T-55, includ un motor mai puternic și sisteme îmbunătățite de aer condiționat și stingere a incendiilor.

Sprijinul iranian pentru Sudan: O ofertă continuă

Sprijinul iranian pentru Sudan a început cu furnizarea de drone precum Mohajer-6 și Ababil-3 după reluarea relațiilor diplomatice dintre cele două țări. Aceste drone au ajutat armata să obțină victorii pe câmpul de luptă, cum ar fi recucerirea unor părți din Khartoum. Cu toate acestea, cea mai recentă evoluție implică extinderea sprijinului pentru a include arme terestre mai puternice, cum ar fi tancuri și rachete antitanc, reflectând o escaladare a ajutorului militar iranian pentru a-l sprijini pe Burhan împotriva Forțelor de Sprijin Rapid.

Cooperarea militară dintre Sudan și Iran datează de zeci de ani, dar a fost suspendată timp de opt ani înainte de a fi reluată în octombrie 2023. În perioada inițială, Iranul a contribuit la construirea complexului militar Yarmouk din Khartoum, a antrenat forțele sudaneze și a furnizat echipamente precum tancuri sub licență. Astăzi, cooperarea include furnizarea de drone și arme terestre.

Odată cu escaladarea sprijinului iranian, rămâne întrebarea dacă aceste tancuri vor aduce stabilitatea dorită în Sudan prin stabilirea controlului armatei naționale sau dacă problema este mai complexă decât simpla furnizare de tancuri iraniene. Sudanul se confruntă cu o criză umanitară masivă, iar calea către negocieri rămâne iluzorie pe fondul creșterii interferențelor străine.