Lovitură strategică la 1.400 km: Dronele ucrainene au vizat furnizorul rus de componente pentru avioanele Su-34 și rachetele X-101
02 Aprilie 2026
Scopul principal pentru care Rusia a folosit racheta „Oreșnik” împotriva Ucrainei pare să fi fost intimidarea și un exercițiu de imagine.
Rusia a lovit cu „Oreshnik” mai întâi la Dnipro, în decembrie 2024, iar apoi la Lviv, la începutul acestui an. Mesajul nu a fost atât unul militar, cât unul de imagine.
Ținta reală a fost Occidentul, într-un exercițiu de PR al Kremlinului bazat în special pe inducerea fricii. S-a insistat pe ideea că racheta ar fi „imposibil de interceptat”, însă nu s-a vorbit aproape deloc despre precizia ei.
Ce rachetă e de fapt Oreșnik
Detalii suplimentare au fost oferite de Denis Știlerman, proiectant-șef și coproprietar al companiei Fire Point, într-un interviu acordat lui Dmitri Gordon. Potrivit acestuia, „Oreșnik” este, de fapt, o rachetă derivată dintr-una intercontinentală, modificată prin eliminarea unei trepte, rezultând o rachetă de rază medie. Ea este concepută pentru a transporta focoase nucleare.
În aceste condiții, folosirea ei în lovituri convenționale ar fi, în opinia sa, mai degrabă o risipă de resurse. Știlerman spune că rușii au vrut pur și simplu să arate că pot lansa o astfel de rachetă și au mizat pe efectul psihologic – ideea că va speria atât Ucraina, cât și aliații săi. „Astfel de rachete au sens doar pentru utilizare nucleară”, a explicat el.
La rândul său, Iuri Ignat a declarat că Rusia folosește și rachete mai noi, precum „Zircon” sau „Oreșnik”, dar nu în cantități mari, ci mai degrabă prin lansări izolate. Scopul acestor atacuri nu este decisiv din punct de vedere militar, ci mai ales psihologic și politic, în special asupra partenerilor occidentali ai Ucrainei.
Amenințarea reală vine din partea rachetelor balistice "de duzină"
Totuși, amenințarea reală vine din arsenalul balistic deja folosit constant de Rusia. Rachete precum Iskander sau Kinjal sunt considerate eficiente și relativ ieftine raportat la efectele produse. Deși producția este afectată de sancțiuni și de loviturile ucrainene asupra infrastructurii militare, Rusia poate încă să fabrice suficiente rachete pentru a menține presiunea.
În același timp, o mare parte din tehnologia folosită rămâne bazată pe moștenirea sovietică, modernizată doar parțial. Un exemplu este utilizarea rachetelor S-300 pentru lovituri asupra țintelor terestre.
De cealaltă parte, Ucraina încearcă să reducă diferența prin dezvoltarea propriilor rachete balistice. Conform declarațiilor din interviu, există deja sisteme cu rază de aproximativ 300 km, iar variante cu rază de 800–850 km ar putea deveni disponibile în viitorul apropiat. Accentul este pus pe producție rapidă și costuri mai mici, adaptate condițiilor actuale de război.
