Proiectul, evaluat la aproximativ 1,88 miliarde de dolari (19 miliarde de coroane norvegiene), marchează una dintre cele mai semnificative schimbări în postura de apărare terestră a Norvegiei din ultimele decenii.
Oficialii de la Oslo descriu inițiativa nu doar ca pe o măsură defensivă, ci ca pe un instrument esențial de descurajare într-un climat de securitate arctic care s-a deteriorat rapid.
Ministrul norvegian al Apărării, Tore O. Sandvik, a fost lipsit de echivoc în argumentarea sa, explicând că armele de precizie cu rază lungă au un efect de descurajare tocmai pentru că pot lovi ținte aflate adânc în interiorul teritoriul unui adversar, dacă situația o impune.
Această declarație semnalează abandonarea reticenței tradiționale a Norvegiei de a deține capacități ofensive care ar putea fi percepute ca o amenințare directă la adresa vecinului său estic.
Peninsula Kola, în raza de acțiune
Implicațiile geografice ale acestei achiziții sunt clare. De pe poziții de tragere situate în regiunile nordice Finnmark sau Nordland, un sistem cu o rază de 500 de kilometri ar putea acoperi obiective strategice vitale ale Federației Ruse.
Printre țintele care ar intra în raza de acțiune se numără orașul Murmansk, centrul strategic al puterii navale rusești din Arctica, precum și baza aeriană Olenya, unde sunt staționate bombardierele strategice cu rază lungă de acțiune ale Moscovei.
Această nouă realitate strategică ar pune presiune pe strategii militari ruși, care s-au bazat istoric pe ideea că infrastructura lor din Barents este relativ sigură față de amenințările terestre din vecinătate.
Această capacitate ar permite Norvegiei să perturbe operațiunile „bastionului” rusesc din Marea Barents, amenințând navele de suprafață încă din porturi și complicând logistica militară rusă într-o zonă cheie pentru proiecția nucleară a Moscovei.
În căutarea tehnologiei potrivite
Provocarea tehnică pentru Oslo este identificarea unui sistem disponibil rapid care să aibă o rază de acţiune de 500 de kilometri. Opțiunile europene actuale sunt limitate.
Racheta Naval Strike Missile (NSM), produsă local de compania Kongsberg, are o rază de doar aproximativ 250 de kilometri, insuficientă pentru noile ambiții strategice, în timp ce proiectul viitorului sistem 3SM Tyrfing nu va fi gata înainte de 2035.
Analiștii sugerează că Norvegia se îndreaptă cel mai probabil către o soluție americană, cum ar fi sistemul HIMARS echipat cu noua rachetă de precizie PrSM (Precision Strike Missile), care este proiectată specific pentru a lovi la distanțe de peste 499 de kilometri.
O astfel de alegere ar integra Norvegia într-un ecosistem NATO al „capacități de lovire la mare distanță” tot mai interconectat, alături de noile state membre din regiune, Finlanda și Suedia.
Submarinele și securitatea maritimă
Pe lângă componenta terestră, planul guvernului include și o expansiune semnificativă a forțelor navale. Norvegia intenționează să achiziționeze două submarine suplimentare de tip 212CD, pe lângă cele patru deja comandate, ridicând totalul flotei la șase nave.
Acest program, derulat în strânsă cooperare cu Germania și șantierul naval Thyssenkrupp Marine Systems, beneficiază de o suplimentare bugetară de 46 de miliarde de coroane. Ministrul Sandvik a subliniat că investițiile comune în tehnologie submarină și apărare antiaeriană consolidează capacitățile operaționale ale ambilor aliați.
Prin aceste măsuri, Norvegia nu doar că își modernizează arsenalul, ci redesenează harta riscurilor militare în Nordul Îndepărtat, transmițând Moscovei că orice agresiune asupra teritoriului norvegian va avea costuri care se vor resimți adânc în interiorul granițelor Rusiei.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
