Planul, după cum a relatat Bloomberg, este de a fuziona scutul de apărare împotriva rachetelor balistice (BMD) cu rețeaua mult mai largă de apărare aeriană și antirachetă integrată (IAMD).
Traducerea tehnică și strategică a acestei iniţiative este destul de clară: NATO construiește un „super-scut” unic, iar principala amenințare pe care este proiectat să o contracareze nu mai este Teheranul, ci Moscova.
De la SM-3 la un ''sistem de sisteme''
Pentru a înțelege amploarea acestei schimbări, trebuie să analizăm componentele hardware. Sistemele AegisAshore de la Deveselu (România) și Redzikowo (Polonia) sunt, în esență, versiuni terestre ale sistemului de luptă naval al marinei americane.
Ele sunt echipate cu radare puternice SPY−1 și cu interceptori StandardMissile−3 (SM−3). Aceștia sunt proiectați pentru interceptarea rachetelor balistice în faza de zbor la mare altitudine, în afara atmosferei.
Până acum, acest sistem a funcționat în paralel cu rețeaua IAMD a NATO, un mozaic complex de sisteme cu rază mai scurtă de acțiune: baterii Patriot și SAMP/T pentru a doborî avioane și rachete de croazieră, sisteme NASAMS cu rază medie de acțiune și, desigur, avioanele de luptă și aeronavele de avertizare timpurie și control (AWACS) ale alianței.
Integrarea acestor două structuri înseamnă crearea unei singure rețele de comandă și control (C2). În acest scenariu viitor, un radar SPY−1 din România ar putea detecta o amenințare, iar sistemul integrat ar putea decide că cel mai bun „trăgător” nu este un interceptor SM−3, ci o baterie Patriot germană aflată la sute de kilometri distanță sau o rachetă lansată de pe o fregată olandeză din Marea Baltică.
După cum a afirmat Secretarul General al NATO, Mark Rutte, este nevoie de un „salt major” la nivelul investițiilor pentru apărare, cerând o creștere de 400% a capacităților de apărare aeriană și antirachetă. Acest salt nu este doar despre a cumpăra mai multe rachete, ci despre a le face să funcționeze ca un singur organism.
De ce acum? Arsenalul rusesc dictează schimbarea la nivel NATO
Războiul din Ucraina a demonstrat fără dubii prea mari natura amenințării rusești. Nu este vorba doar de rachete balistice intercontinentale, ci de un baraj constant de rachete balistice cu rază scurtă de acțiune (Iskander), rachete de croazieră lansate de pe mare (Kalibr) și din aer (Kh−101), rachete pretins hipersonice (Kinzhal) și, mai ales, roiuri de drone de atac de tip Shahed, furnizate de Iran.
„Sistemele balistice ale NATO, care sunt în principal americane, trebuie în mod clar să fie actualizate pentru a face față celor mai recente amenințări, care nu mai vin din Iran, așa cum era cazul când au fost implementate”, a explicat pentru Bloomberg Iulia Joja, cercetător la Middle East Institute specializat în securitatea europeană și a Mării Negre.
Comentariile lui Mark Rutte despre „un număr tot mai mare de încălcări ale spațiului aerian aliat de către rachete și drone rusești” și despre cooperarea militară tot mai strânsă dintre Rusia, Iran și Coreea de Nord nu fac decât să sublinieze urgența. O apărare concentrată exclusiv pe rachete balistice cu rază lungă este pur și simplu inadecvată pentru realitatea de pe flancul estic.
Obstacole politice și un summit crucial
Decizia finală ar putea fi luată la summitul NATO de la Haga, din 24-25 iunie. Cu toate acestea, drumul este presărat cu obstacole. Integrarea tehnică a zeci de sisteme diferite, produse de țări diferite, este un o provocare chiar şi pentru cei mai buni tehnicieni militari ai NATO.
Mai important este obstacolul politic, în special incertitudinea privind sprijinul Statelor Unite. În contextul în care administrația Trump a semnalat deja o posibilă reducere a angajamentului său în Europa, unii aliați se întreabă dacă Washingtonul va susține pe deplin o inițiativă atât de complexă și de costisitoare, care reorientează explicit un sistem finanțat în mare parte de SUA împotriva Rusiei.
Indiferent de aceste provocări, direcția este clară. NATO se adaptează unei noi ere de confruntare. Prin fuzionarea scuturilor sale de apărare, alianța recunoaște tacit că amenințarea nu mai este una ipotetică și distantă, ci una directă, complexă și prezentă la granițele sale.
Rețeaua care se construiește acum este mai puțin un scut și mai mult o rețea de distrugere, proiectată pentru a face față unui posibil atac complex efectuat de Rusia.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
