Mai are artileria vreun viitor pe câmpul de luptă modern? Franța comandă 50.000 de obuze de 155 mm și investește masiv în noi capacități de producție

obuzier_francez_caesar_88275200
Obuzier autopropulsat Caesar. Foto: Nexter
Dezbaterea privind relevanța artileriei clasice într-un război dominat de drone FPV, muniții de tip loitering și sisteme de atac de mare precizie primește un răspuns din partea Parisului. Conducerea militară și politică a Franței consideră că artileria rămâne indispensabilă în conflictele de mare intensitate și acționează în consecință cu investiții industriale majore. Altfel nu se explică decizia anunțată pe 19 și 20 noiembrie de Ministerul Forțelor Armate și de Direcția Generală pentru Armament (DGA), care au comandat 50.000 de obuze de calibrul 155 mm de la grupul KNDS și au lansat o investiție comună cu industria pentru a ridica producția națională la 150.000 de proiectile pe an până în 2029.

Comanda plasată de DGA, în cadrul actualizării Legii de Planificare Militară, vizează livrarea celor 50.000 de obuze către Forțele Terestre Franceze în intervalul 2029–2030. Contractul urmărește ca în cel mai scurt timp să fie atinse două mari obiective. Pe de o parte, reface stocurile armatei franceze, reduse la un nivel insuficient pentru un conflict prelungit. Pe de altă parte, oferă companiei KNDS Ammo France garanția unui volum cert de comenzi pe termen mediu, condiție obligatorie pentru ca un producător privat sau mixt să își asume extinderea liniilor de fabricație. 

Franța comandă 50.000 de obuze de 155 mm și ridică producția la 150.000 pe an

Potrivit datelor oficiale ale Ministerului Forțelor Armate de la Paris, între 2012 și 2017 Franța producea în medie doar 500 de obuze de calibrul 155 mm pe an. Declanșarea războiului pe scară largă din Ucraina în 2022 a demonstrat însă că stocurile constituite în perioada operațiunilor militare limitate nu fac față unui front convențional.

După cum precizează publicația Opex30, într-un raport parlamentar privind viitorul artileriei, publicat în aprilie 2025, deputații francezi Jean-Louis Thiériot și Mathieu Bloch au consemnat că KNDS Ammo France și-a majorat producția anuală de la 30.000 la 45.000 de obuze între 2022 și 2024, având inițial ca țintă 100.000 de unități pe an până în 2027. Cei doi raportori au avertizat însă că aceste cifre rămân insuficiente în raport cu ritmul real de pe front, subliniind că o producție anuală de 60.000 de obuze reprezintă exact cantitatea consumată de armata ucraineană în doar câteva zile de luptă.

În ultimii ani, uzina KNDS de la La Chapelle-Saint-Ursin, din departamentul Cher, a reușit deja să își dubleze capacitatea, trecând de la 30.000 de obuze pe an în 2022 la 60.000 în 2025. În același timp, ciclul de fabricație al unui proiectil a fost redus cu 40%, de la 21 de luni la 12 luni. Noul acord dintre statul francez și KNDS France prevede finanțarea în părți egale a unei noi etape de extindere a acestei facilități industriale, fără ca suma totală să fie făcută publică.

Investiția va permite construirea unei noi unități de turnare a explozivilor și a două noi unități de prelucrare mecanică și montare pentru proiectilele de calibru mare, obiectivul fiind triplarea capacității actuale până la pragul de 150.000 de obuze pe an în 2029. 

Planul Franței de a tripla producția de obuze de 155 mm pentru sistemele CAESAR

Faptul că guvernul francez a fost nevoit să intervină prin decret pentru a debloca șantierul arată însă cât de greu se adaptează birocrația europeană la cerințele economiei de război. Extinderea fabricii de la La Chapelle-Saint-Ursin fusese blocată de un plan local de urbanism cu norme de mediu extrem de restrictive. Ultimul obstacol administrativ a fost eliminat abia la finalul lunii iunie 2026.

Dincolo de nevoile propriei armate, consolidarea producției de muniție de 155 mm reprezintă o necesitate comercială și strategică directă pentru industria franceză de apărare. Obuzele produse de KNDS sunt muniția de referință pentru obuzierele autopropulsate CAESAR, un sistem pe care grupul l-a vândut în peste 800 de exemplare către 15 state. Fără o capacitate industrială proprie capabilă să livreze rapid volume mari de muniție compatibilă, Franța nu poate garanta autonomia operațională a partenerilor și aliaților care operează aceste sisteme de artilerie.

Pentru a evita dependența de furnizori externi, Parisul a demarat anterior și relocalizarea producției de pulberi propulsive, un element critic în fabricarea loviturilor de artilerie. Proiectul inițiat de fostul ministru al Forțelor Armate, Séebastien Lecornu, a permis relansarea fabricii Eurenco de la Bergerac printr-o investiție de 60 de milioane de euro, din care 10 milioane au provenit de la minister. Începând din 2025, această unitate are o capacitate anuală de 1.200 de tone de pulbere.

Totuși, obiectivul ambițios al Franței de a ajunge la 150.000 de obuze pe an în 2029 este amenințat serios de o problemă majoră apărută chiar pe lanțul intern de aprovizionare. Producția de proiectile complete depinde de compania Forges de Tarbes, singura întreprindere franceză capabilă să fabrice corpurile metalice ale obuzelor. Deși KNDS îi atribuise un acord-cadru pe trei ani, cu posibilitate de prelungire, pentru livrarea a 60.000 până la 150.000 de corpuri de proiectil pe an, compania, filială a grupului Europlasma, a fost plasată în procedură de redresare judiciară în luna octombrie.

Gravitatea situației a determinat Direcția Generală pentru Armament să sesizeze procurorul Republicii. Audiat în Adunarea Națională, directorul general pentru armament, Patrick Pailloux, a arătat că situația financiară a companiei Forges de Tarbes s-a înrăutățit rapid pe parcursul verii și a precizat că autoritățile investighează deciziile de management care au provocat acest declin. Viitorul unicului producător francez de corpuri de obuze depinde acum de decizia pe care Tribunalul Comercial din Tarbes o va pronunța pe 7 decembrie cu privire la un eventual preluător.

Această creștere a producției de muniție în Franța clarifică două realități ale războiului modern. Prima este că dronele nu au eliminat artileria grea de pe câmpul de luptă, ci dimpotrivă, capacitatea de a susține un foc masiv și constant cu proiectile de 155 mm rămâne un factor decisiv în orice conflict convențional. A doua realitate este că decretele guvernamentale și comenzile de stat nu sunt suficiente pentru a reconstrui o industrie de apărare diminuată timp de decenii.

Dacă statul francez nu reușește să salveze și să securizeze fiecare etapă a producției interne, de la pulberile din Bergerac până la forjarea corpurilor de obuz din Tarbes și încărcarea lor la La Chapelle-Saint-Ursin, ținta de 150.000 de proiectile pe an riscă să rămână vulnerabilă exact în momentele în care Europa are cea mai mare nevoie de stocuri reale de muniție.

Alte știri de interes
x close