De la client la rival: Cum a transformat China o clonă a sistemului S-300 într-o armă capabilă să lase industria rusa de armament fără cumpărători

Dacă chinezii chiar au reușit să aducă îmbunătățiri substanțiale clonei lor de S-300, sistemul HQ-9B o să lovească direct în exporturile de armament ale Rusiei. Ne putem întreba justificat dacă vechii clienți de prin Orient și nu numai ai Kremlinului vor mai cumpăra de acum înainte varianta rusească mult mai scumpă, S-400 Triumf, sau vor apela direct la China pentru a-și proteja spațiul aerian.

Industria de armament greu are un număr mic de clienți, cumpărătorii fiind strict statele, așa că testul militarilor chinezi nu a fost un simplu exercițiu de rutină, ci o demonstrație de forță pentru piața internațională. Batalionul de rachete Shenwei a primit doar două secunde pentru a reacționa la un atac simulat. Două rachete de mare viteză au atacat simultan din direcții opuse, iar una dintre ele și-a schimbat brusc traiectoria înainte de impact.

Cum a transformat China o clonă de S-300?

Sistemul HQ-9B le-a interceptat pe amândouă. Succesul se bazează pe o combinație între un radar activ și un sistem de navigație inerțială care permite rachetei să își corecteze traiectoria în zbor pentru a lovi ținte care își schimbă poziția. Un interval de fix două minute a trecut de la alarma inițială până la distrugerea amenințărilor.

Pentru industria rusă de armament, situația arată foarte rău. Zeci de ani, Moscova a deținut controlul pe piețele din Asia, Africa și Orientul Mijlociu cu sistemele S-300 și S-400. Astăzi, sistemul S-400 are un preț foarte mare pentru bugetele țărilor în curs de dezvoltare, iar alternativa chinezească a devenit mult mai atractivă. Serbia, Azerbaidjan și Uzbekistan au cumpărat deja versiunea de export a sistemului chinezesc, vândută sub numele de FD-2000. Vorbim despre state care în mod tradițional ar fi semnat contractele de achiziții militare exclusiv cu industria rusă.

China sapă la temelia industriei ruse de apărare

Clienții guvernamentali caută produse cât mai bune și prețuri competitive, iar sistemul chinezesc le bifează pe amândouă. Pe lângă rachetele propriu-zise, chinezii vând o arhitectură electronică completă.

Radarele și lansatoarele comunică între ele într-o rețea închisă, transferă date în timp real și împart automat țintele în funcție de unitatea care este cel mai bine poziționată pentru a deschide focul. Pentru guvernele care vor să își asigure apărarea fără să plătească prețurile cerute de Kremlin, oferta Beijingului devine tot mai tentantă pe piață.

Rămâne un singur semn de întrebare legat de eficiența sistemului HQ-9B împotriva armelor hipersonice de ultimă generație. Testele oficiale ale chinezilor arată perfect pe hârtie, dar interceptarea unei rachete hipersonice în condiții reale de război este o cu totul altă problemă. Cu toate acestea, la nivelul achizițiilor de stat, demonstrațiile din poligon sunt suficiente pentru a convinge guvernele să transfere sute de milioane de dolari în conturile producătorilor chinezi.

Trebuie precizat că Beijingul vinde tot mai multe rachete HQ-9 pe piața externă, dar ține active zeci de baterii rusești originale. Inventarul lor intern numără 32 de lansatoare S-300PMU, 64 de sisteme PMU1, 120 de tip PMU2 și 32 de sisteme S-400. Au cumpărat tehnologia de la Moscova, au studiat-o, au actualizat sistemele de comandă și control, iar acum vând un produs similar, dar mai ieftin, exact statelor pe care Rusia se baza pentru a face bani din comerțul cu arme.

Alegerea furnizorului de armament a devenit azi o decizie dictată exclusiv de influența politică și financiară a Chinei, lăsând Moscova fără nicio pârghie pentru a-și recupera foștii clienți.