Ceea ce în 2019 părea o simplă postare bizară pe Twitter, o „excentricitate” imobiliară a unui Donald Trump aflat la primul mandat, s-a transformat în ianuarie 2026 într-o criză existențială care amenință să demoleze însăși fundația ordinii internaţionale de securitate. După spectaculoasa operațiune din Venezuela, Statele Unite pare să fi abandonat manualul diplomației clasice pentru un „Realpolitik” dur, în care suveranitatea aliaților devine monedă de schimb.
Miercuri, ministrul francez de externe, Jean-Noël Barrot, a transformat o reuniune de rutină cu omologii săi din Germania și Polonia într-un adevărat consiliu de război diplomatic.
Subiectul central al discuțiilor a fost modul în care capitalele europene trebuie să reacționeze în cazul în care Donald Trump decide că Groenlanda este următoarea pe lista sa de achiziții teritoriale realizate prin forță.
Barrot a subliniat pentru France Inter că Parisul dorește o acțiune comună, un mesaj codat care sugerează că Franța nu mai vede Washingtonul ca pe un garant al stabilității, ci ca pe o variabilă imprevizibilă ce necesită un răspuns colectiv.
„Linia Roșie” a Europei
Miza este colosală. Dacă Washingtonul trece de la retorica „achiziției” la acțiune militară în Groenlanda, Articolul 5 din Tratatul de la Washington devine o relicvă istorică. Cum poate o alianță defensivă să supraviețuiască atunci când garantul ei principal invadează teritoriul unui membru fondator (Danemarca)?
Citește și
La Copenhaga, atmosfera este una de asediu autentic. Parlamentul danez s-a reunit recent într-o sală special securizată, lipsită de ferestre și de orice dispozitive de comunicare, pentru a discuta despre ceea ce premierul Mette Frederiksen numește sfârșitul securității post-1945.
În culisele puterii de la Washington, ideologii Casei Albe, sub coordonarea lui Stephen Miller, au început să propage o interpretare agresivă a suveranității, denumită de diplomații europeni „Doctrina Donroe”.
Conform acestei viziuni, interesele de securitate ale SUA în Arctica prevalează asupra controlului danez, Miller catalogând insula drept o simplă colonie care nu poate fi protejată eficient de influența rusă sau chineză.
„Doctrina Donroe” și cinismul de la Casa Albă
La Washington, arhitectul acestei noi viziuni pare a fi Stephen Miller. Etichetarea Groenlandei drept „colonie” și invocarea nevoilor de securitate națională deasupra suveranității daneze trădează o mutație periculoasă în gândirea strategică americană.
Este ceea ce unii analiști numesc deja „Doctrina Donroe” - o adaptare agresivă a Doctrinei Monroe pentru secolul XXI, unde Arctica devine un lac american, indiferent de costurile diplomatice.
De cealaltă parte, Marco Rubio încearcă să joace rolul „polițistului bun”, asigurându-l pe Barrot că o invazie este exclusă, în timp ce, în spatele ușilor închise, le explică congresmenilor că amenințarea cu forța este doar o „tactică de negociere”. Însă, după precedentul Maduro, cine mai poate face distincția între bluff și ordin executiv?
Cea mai explozivă dimensiune a acestei crize rămâne însă cea juridică și militară. Avertismentul recent al generalului Ben Hodges este poate cel mai dur de până acum.
Vorbind despre „ordine ilegale”, generalul Hodges sugerează că există o fractură imensă în interiorul aparatului de securitate american. Armata SUA, educată în spiritul respectării legii și a alianțelor, s-ar putea trezi în fața unei crize de conștiință fără precedent.
Între timp, Danemarca refuză să cedeze. Reuniunea extraordinară a Comisiei de politică externă de la Copenhaga, desfășurată într-o sală securizată, fără telefoane sau ferestre, subliniază gravitatea situației.
Ministrul Lars Lokke Rasmussen a demontat metodic argumentele Casei Albe privind „invazia” economică rusă sau chineză în Groenlanda.
Datele de monitorizare a traficului maritim îi dau dreptate: nu există nicio flotă fantomă în fiordul Nuuk. Este o criză fabricată artificial la Washington pentru a justifica o expansiune teritorială.
Concluzii: Sfârșitul unei epoci?
Suntem în fața unui paradox geopolitic. Timp de opt decenii, Europa s-a bazat pe America pentru a-și proteja valorile și teritoriul. Astăzi, așa cum sugera generalul Hodges, Europa este cea care trebuie să salveze America de propriile impulsuri distructive.
Dacă Franța și aliații săi reușesc să construiască un front unit, ar putea forța o revenire la rațiune. Dacă nu, „șocul și groaza” din Arctica ar putea marca nu doar anexarea unui teritoriu înghețat, ci înghețarea definitivă a relațiilor transatlantice.
