Raport la sânge după 4 ani de război, în 2026: Câte avioane a pierdut Rusia și câte a primit anul trecut
07 Ianuarie 2026
Ceea ce în 2019 părea o excentricitate diplomatică a devenit, la începutul anului 2026, o criză de securitate fără precedent în interiorul NATO. După capturarea spectaculoasă a liderului venezuelean Nicolás Maduro de către forțele americane, retorica președintelui Donald Trump privind „anexarea” sau preluarea controlului asupra Groenlandei nu mai este privită la Bruxelles sau Copenhaga drept o simplă hiperbolă electorală.
Într-un context marcat de o erodare accelerată a încrederii, generalul în rezervă Ben Hodges lansează un avertisment fără echivoc: Statele Unite au nevoie de o Europă care să „reziste cu fermitate” pentru a salva Alianța de propriile impulsuri de la Washington.
Ordinul ilegal și fragilitatea lanțului de comandă
Într-un interviu recent acordat postului TVP World, Hodges, fost comandant al U.S. Army Europe, a ridicat miza juridică și etică a unei eventuale operațiuni militare în Arctica. Conform generalului, un ordin de a invada sau de a prelua prin forță Groenlanda, un teritoriu suveran ce aparţin unui stat membru NATO, ar constitui un „ordin ilegal”.
Generalul Hodges și-a exprimat speranța că actuala conducere a Pentagonului va recunoaște caracterul neconstituțional al unei astfel de misiuni, subliniind însă o realitate amară: Statele Unite nu mai sunt percepute ca un partener de încredere.
Această pierdere a încrederii transformă arhitectura de securitate postbelică într-un teritoriu necunoscut. Dacă în deceniile trecute Washingtonul a cheltuit miliarde pentru a proteja Europa, Hodges argumentează că rolurile s-au inversat.
Astăzi, Europa este cea care trebuie să „salveze America de ea însăși”, opunându-se unei administrații care pare să prioritizeze dominanța în anumite zone de interes în detrimentul tratatelor internaționale.
„Realpolitik” V.S Articolul 5: Doctrina Miller
În interiorul Casei Albe, pragmatismul cinic a înlocuit „amabilitățile internaționale”. Stephen Miller, adjunctul șefului de cabinet pentru politici, a definit nouă viziune a Washingtonului: o lume guvernată nu de legi, ci de forță și putere brută.
Miller a pus sub semnul întrebării însăși legitimitatea controlului danez asupra Groenlandei, catalogând insula drept o „colonie” și sugerând că interesele de securitate ale SUA în Arctica prevalează asupra suveranității Danemarcei.
Această abordare lovește direct în fundamentul NATO. Premierul danez Mette Frederiksen a avertizat că orice agresiune americană împotriva unui stat membru al Alianței ar însemna „sfârșitul a tot”, inclusiv al securității stabilite după 1945.
Pentru planificatorii militari, ideologii şi propagandiştii de la Moscova, acest scenariu reprezintă un succes strategic obținut fără a trage un singur foc de armă: auto-distrugerea celei mai puternice alianțe militare din istorie sub presiunea ambițiilor teritoriale interne.
Miza strategică: Dincolo de resurse și baze radar
Groenlanda nu este doar o masă uriașă de gheață, ci un punct pivot în noua competiție între marile puteri. Controlul asupra bazei Pituffik (Thule) este critic pentru sistemul de apărare antirachetă al SUA, iar bogățiile minerale, pământuri rare, uraniu și vaste rezerve de petrol, sunt văzute de Washington ca esențiale pentru reducerea dependenței de China.
Totuși, europenii rămân sceptici în fața argumentului „securității naționale” invocat de Trump. Danemarca a anunțat deja investiții de peste 4 miliarde de dolari pentru a-și consolida prezența militară în Arctică, oferind în același timp SUA posibilitatea de a-și extinde cooperarea militară fără a încălca suveranitatea teritorială.
Refuzul Casei Albe de a negocia pe aceste baze sugerează că fixația președintelui este mai degrabă legată de o dorință de expansiune teritorială simbolică, denumită de unii oficiali drept „Doctrina Donroe”.
Europa ca scut al ordinii internaționale?
Răspunsul comun al liderilor din Franța, Marea Britanie, Germania, Polonia și Spania marchează o premieră: o linie defensivă diplomatică trasată în interiorul NATO împotriva liderului alianței.
Mesajul este unul evident: Groenlanda aparține poporului său, iar orice tentativă de forțare a statutului său juridic va duce la o fragmentare iremediabilă a Occidentului.
În 2026, bătălia pentru Groenlanda nu se dă doar în apele înghețate ale Atlanticului de Nord, ci în capacitatea Europei de a acționa ca un bloc unitar și matur.
Dacă avertismentul lui Ben Hodges se va adeveri, reziliența NATO va fi testată nu de o agresiune externă, ci de capacitatea aliaților de a proteja principiile suveranității în fața unui Washington care a decis că „puterea face legea”.
