Un „război al dronelor” - așa a fost descris adesea conflictul din Ucraina. Doar că, în luna septembrie, aceste dispozitive zburătoare nu s-au mai limitat la teritoriul ucrainean.
O serie de incidente înregistrate de la Marea Baltică la Marea Neagră, din Polonia și România până în Danemarca și Norvegia, au forțat Uniunea Europeană și NATO să intensifice vigilența in spatiul lor aerian.
Luna aceasta a fost marcată de o succesiune de încălcări ale spațiului aerian sau de survolări suspecte, multe dintre ele neelucidate complet, dar suficient de coordonate pentru a ridica mari semne de întrebare.
Polonia, un aliat cheie al Ucrainei, a raportat pe 9 septembrie că cel puțin 19 drone rusești i-ar fi survolat teritoriul, patru dintre acestea fiind interceptate. Un act de agresiune directă, catalogat drept o premieră de la începutul invaziei ruse la scară largă.
România, țară NATO și membră UE cu o frontieră extinsă la Marea Neagră, a fost vizată de cel puțin două ori. Pe 8 și 13 septembrie, drone rusești de tipul Shahed 136 (denumite Geran de ruși) au pătruns în spațiul aerian național, cel puțin una dintre ele fiind detectată în apropierea satului Chilia Veche, pe fondul atacurilor intense asupra porturilor ucrainene de la Dunăre.
În Danemarca și Norvegia, zborul aeronavelor civile a fost perturbat serios în urma apariției dronelor în apropierea a cinci aeroporturi daneze – inclusiv Copenhaga și Oslo.
Autoritățile daneze au considerat incidentele drept un atac hibrid, sistemic, în apropierea infrastructurii critice. De asemenea, Lituania a raportat o dronă rusă înarmată cu explozibili descoperită pe teritoriul său, iar Franța a investigat survolul unei baze militare la sfârșitul lunii.
Robert Garbett, fondator și CEO al Drone Major Group, a estimat că este vorba, cel mai probabil, de sisteme de tip VTOL (decolare și aterizare verticală) hibride, cu autonomie mare, dar care necesită un operator relativ apropiat de zona de incursiune.
Incertitudinea, elementul central al strategiei ruse
Ceea ce face ca aceste incidente să fie deosebit de periculoase este ambiguitatea lor. Deși dronele identificate în Polonia și Estonia au fost confirmate ca fiind rusești, originea celor din Danemarca sau Norvegia este neclară .
Această lipsă de claritate pare a fi, potrivit experților, miezul strategiei.
Christophe Gomart, europarlamentar francez și fost director al serviciilor de informații militare, a oferit trei ipoteze: pierderea controlului tehnic, provocări deliberate menite să testeze reacția NATO/UE sau încercări de evaluare a capacităților defensive.
Profesorul Michel Liégeois de la Universitatea din Louvain susține că semănarea îndoielii face parte din strategia hibridă a Rusiei.
„Războiul hibrid urmărește destabilizarea țărilor europene și perturbarea infrastructurilor-cheie, cum ar fi transportul public. Încetinirea traficului aerian provoacă pierderi economice și alimentează frustrarea publică”, a explicat acesta.
Chiar dacă nu toate incidentele pot fi legate direct de Moscova – unii analiști invocând chiar și acțiunile unor „idioți utili” cu drone de agrement – frecvența și coordonarea sugerează o încercare deliberată de destabilizare.
Cum se pregătesc statele europene: „Nu ne putem permite să contracarăm drone ieftine cu rachete scumpe”
În fața acestei amenințări în evoluție, mulți oficiali și experți își exprimă îngrijorarea cu privire la nivelul de pregătire al UE.
Riho Terras, europarlamentar estonian și vicepreședinte al Comisiei pentru Securitate și Apărare, a criticat direct apărările europene pe timp de pace, considerându-le „îngrijorător de slabe”.
„Țările de pe flancul estic nu au fost pregătite să răspundă la provocări cu costuri reduse, folosind instrumente adecvate. Nu ne putem permite să contracarăm drone ieftine cu rachete sau avioane scumpe”, a avertizat Terras.
Se remarcă disparități majore între statele membre. În timp ce țări precum Franța și-au demonstrat capacitatea anti-dronă (de exemplu, la Jocurile Olimpice din 2024), altele se bazează pe sisteme de supraveghere limitate.
De asemenea, percepția amenințării variază, națiunile estice concentrându-se pe Rusia, în timp ce sudul se ocupă cu probleme precum migrația. Generalul Gomart a subliniat necesitatea investițiilor în tehnologii noi, cum ar fi armele cu laser, capabile să neutralizeze dronele fără a pune în pericol populația civilă.
„Zidul de Drone”
În acest context tensionat, Comisia Europeană a propus ideea unui „zid de drone” (drone wall) – o rețea de detectare și răspuns de-a lungul flancului estic al UE. Inițiativa a reunit zece state, printre care România, Polonia și Finlanda, cu participarea Ucrainei - țara cu cea mai avansată experiență în domeniul dronelor.
Comparația cu „Domul de Fier” al Israelului a fost imediat făcută, deși inițiativa a fost primită cu reticență de unii membri vestici.
Europarlamentarul francez Gomart a avertizat că „un zid poate fi întotdeauna ocolit”, iar Liégeois a subliniat că protecția trebuie să vizeze și amenințările din interiorul teritoriului UE.
Cu toate acestea, consensul la nivel înalt rămâne acela că unitatea este cea mai eficientă defensivă. Acțiunile Rusiei, menite să divizeze opinia publică și să alimenteze anxietatea, pun la încercare coeziunea Europei. Thomas Regnier, purtător de cuvânt al Comisiei Europene, a sintetizat ideea de bază:
„Construirea unui zid cu găuri nu va funcționa. Avem nevoie de un singur scut, care să se întindă de la nord la sud.”
Liderii europeni urmau să discute implementarea acestui plan la summitul informal de la Copenhaga, sub protecția unei interdicții impuse pentru zborul dronelor civile - un detaliu care subliniază tonul și urgența discuției. Valul de incursiuni nu este doar o problemă de apărare aeriană, ci un test major al voinței politice comune.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
