Raportul, publicat pe 4 noiembrie, funcționează ca un duș rece pentru orice iluzie de securitate. Realitatea este că, în acest moment, rezistența ucraineană servește drept principalul factor de descurajare al Europei împotriva unei agresiuni rusești extinse. În timp ce continentul se luptă să construiască o capacitate militară pe care ar fi trebuit să o aibă deja, Ucraina absoarbe cea mai mare parte a puterii militare rusești.
„Țările europene au potențialul necesar, adică mijloacele economice, capacitățile militare și expertiza tehnologică, pentru a face față Rusiei până în 2030, cu condiția să demonstreze voința politică de a face acest lucru”, scrie directorul IFRI, Thomas Gomart.
Această fereastră de cinci ani, însă, se bazează pe prezumția că Ucraina va continua să lupte și să blocheze mașinăria de război a Kremlinului, oferind Europei un răgaz pe care, până acum, nu l-a folosit eficient.
Scutul ucrainean și pilonul american
Studiul IFRI identifică doi piloni care împiedică în prezent un asalt militar rusesc asupra teritoriului euro-atlantic. Primul este rezistența ucraineană. Al doilea este unitatea NATO, care, subliniază raportul, depinde de un angajament american tot mai incert.
Avertismentul este limpede: dacă oricare dintre acești piloni se erodează, dacă Ucraina cedează sau dacă Washingtonul se retrage în izolaționism, „riscul unei confruntări armate deschise între Rusia și Europa, indiferent de scară, ar crește considerabil”.
Acest lucru transformă lupta Kievului într-una existențială nu doar pentru Ucraina, ci pentru un întreg continent care, în ciuda a trei ani de creșteri ale bugetelor de apărare, nu a reușit să convertească acești bani în masa militară necesară pentru a descuraja Moscova de unul singur.
Rusia, notează analiza, menține „un avantaj decisiv în termeni de masă, putere de foc, capacitate de mobilizare și toleranță la uzură”. Europenii nu ar putea replica strategia prin care Ucraina a contracarat acest avantaj (inovație, arme occidentale și profunzime strategică) dacă ar fi forțați să lupte direct cu Rusia înainte de 2030.
Punctul slab: Europa nu are soldați pentru un război terestru
Raportul cuantifică în termeni duri inadecvarea militară a Europei. Capitolul forțelor terestre este dezastruos: 20 din 30 de națiuni europene (NATO/UE) au sub 15.000 de soldați activi - o cifră ridicolă în fața unei armate rusești bazate pe volum.
La fel de grav, există deficite majore ale stocurilor de muniție, care ar bloca orice operațiune de luptă susținută. Nici la capitolul rachete situația nu e mai bună, capacitățile de producție fiind descrise drept o „imagine sumbră”.
În final, deși bugetele de apărare au crescut, acești bani nu s-au tradus încă într-o capacitate de producție industrială tangibilă, capabilă de „valul” cerut de un război major.
Deși Europa deține avantaje clare în domeniile aerian și naval, plus un avantaj calitativ în pregătirea soldaților, analiza subliniază că „domeniul terestru rămâne punctul slab al Europei”. Exact domeniul în care Ucraina luptă de aproape patru ani.
Chiar și superioritatea aeriană a Europei vine cu o dependență critică: susținerea ei necesită „sprijin masiv din partea Statelor Unite”.
Marele minus prezentat de raportul IFRI este definit de acest decalaj uriaș între capacitatea economică a Europei și starea ei de pregătire militară.
Națiunile europene au adoptat politici industriale transformative (Legea materiilor prime critice, Legea industriilor Net Zero), și-au redus costurile cu importurile de combustibili fosili cu 50% din 2022, economisind peste 250 de miliarde de euro anual. Continentul posedă avantaje economice pe care Rusia nu le poate egala.
Cu toate acestea, aceste resurse nu s-au materializat în stocuri de muniție, piese de artilerie sau în numărul de trupe necesare pentru a înlocui ceea ce oferă Ucraina în prezent: o barieră în fața expansiunii teritoriale rusești.
Modelul rusesc: Războiul permanent și șantajul
Analiza IFRI descrie corect strategia rusă ca fiind „permanentă, inter-domenii și coercitivă”. Moscova folosește acțiuni subversive pentru a „pregăti terenul pentru o campanie militară deschisă, concepută pentru a fi scurtă, intensă și decisivă”.
Scopul acestei abordări este „de a influența evaluarea riscurilor de către Occident și de a-i paraliza procesul decizional prin inocularea fricii de escaladare”. Este o tactică ce a funcționat, întârziind în mod repetat livrările de arme occidentale către Ucraina și încetinind reînarmarea europeană.
Noua doctrină nucleară a Rusiei întărește acest șantaj, coborând pragul de utilizare a armelor nucleare. Raportul avertizează că, deși descurajarea SUA, Franței și Marii Britanii protejează în prezent Europa, orice pierdere de credibilitate a acestei umbrele lasă continentul în fața unui „dezechilibru strategic cu Rusia”.
În fața acestui model, Ucraina este cea care „arată calea restului Europei”, demonstrând cum se poate contracara războiul hibrid rusesc prin rezistență militară combinată cu reziliență societală.
Calculul pentru 2030
Calea Europei către egalarea puterii militare rusești până în 2030 depinde de deciziile politice luate acum – și de capacitatea Ucrainei de a menține linia frontului.
Analiza IFRI este atât un avertisment, cât și o foaie de parcurs. Europa are resursele necesare. Ceea ce rămâne incert este dacă voința politică europeană va reuși să egaleze determinarea militară ucraineană înainte ca arhitectura de securitate să se deterioreze ireversibil.
Continentul se află într-o cursă contra cronometru, iar Ucraina duce în prezent războiul pe care Europa ar putea fi nevoită să-l poarte mâine, dacă eșuează să se pregătească astăzi.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
