Cum se pregătește China pentru operațiuni de luptă la scară largă: O analiză detaliată a strategiei militare a Beijingului

Cristian Soare |
Data publicării:
Militari și echipamente militare rusești, chinezești și mongole defilează la exercițiul militare Vostok-2018 (Est-2018). Sursa foto: MLADEN ANTONOVGetty Images.
Militari și echipamente militare rusești, chinezești și mongole defilează la exercițiul militare Vostok-2018 (Est-2018). Sursa foto: MLADEN ANTONOVGetty Images.

Un raport recent al Comandamentului de Pregătire și Doctrină al Armatei S.U.A. (TRADOC), intitulat „How China Fights in Large-Scale Combat Operations”, oferă o evaluare aprofundată a strategiei militare a Chinei, a conceptelor sale operaționale și a caracteristicilor Forțelor Terestre ale Armatei de Eliberare a Poporului (PLAGF). Analiza subliniază o schimbare semnificativă în abordarea Beijingului față de securitatea globală și proiecția puterii militare.

Conducerea chineză percepe mediul de securitate global ca fiind din ce în ce mai complex și periculos, identificând Statele Unite drept principalul său competitor strategic. Interesele primare ale Chinei gravitează în jurul dezvoltării economice, stabilității interne, suveranității naționale și integrității teritoriale.

Pentru a-și proteja aceste interese, China și-a extins aria de acțiune și către interesele sale de peste mări, o extindere documentată în Cartea Albă a Apărării din 2013 și reflectată în eforturile sale de a-și stabili o influență militară globală.

China interpretează suveranitatea să teritorială într-o manieră largă, ceea ce a dus la dispute teritoriale cu 17 țări. Printre acestea, statutul disputat al Taiwanului este o preocupare deosebită pentru Partidul Comunist Chinez (PCC). Liderii chinezi resping orice interferență străină în problema Taiwanului, a democrației și a drepturilor omului, priotinzând ambiția de a stabili China ca o putere economică și geopolitică globală.

 

China pune accentul pe conceptul de ''apărare activă''


Abordarea Chinei față de conflict variază de la angajament diplomatic la război la scară largă, folosind toate mijloacele disponibile pentru a obține avantaje. Această abordare națională cuprinzătoare include operațiunile de influență ale Frontului Unit al Chinei, „cele trei războaie” (psihologic, informațional și legal) și conceptul militar de „apărare activă”, potrivit raportului elaborat de TRADOC.

Conceptul de apărare activă constituie fundamentul strategiei militare a Chinei. Acesta implică o postură strategică defensivă, dar cu capacitatea de a desfășura operațiuni ofensive atât la nivel operațional, cât și tactic. Această abordare permite Chinei să valorifice la maximum trei factori: forța numerică, rezervele mari de echipament militar și comunicațiile interne.

În ultimii 15 ani, scopul apărării active s-a extins dincolo de o poziție pur defensivă, incluzând acum proiecția puterii dincolo de granițele imediate ale Chinei, dezvoltarea capacităților anti-acces și pregătirea pentru războiul „informațional” și „AI”. Această strategie integrează conceptul de „Război Popular Modern”, definit de PCC ca mobilizarea în masă a societății pentru a confrunta agresiunea externă sau a proteja unitatea națională.

Un principiu cheie al strategiei de apărare activă a Chinei este „controlul războiului” sau „controlul efectiv”, adică modul în care China gestionează activitățile pe parcursul competiției, crizei și conflictului. Acest control poate fi înțeles ca având trei componente principale:

Stabilirea poziției - folosește mijloace non-violente în timpul păcii sau al competiției pentru a răspunde principalelor provocări și a menține stabilitatea.

Prevenirea și controlul crizelor  - utilizează toate instrumentele naționale de putere pentru a preveni escaladarea, profitând în același timp de oportunități pentru a avansa propriile interese.

Controlul situației de război - urmărește o victorie rapidă la costuri minime, limitând în același timp escaladarea intensității și a scopului conflictului.


Fuziunea militar-civilă: Un pilon strategic


China consideră „fuziunea militar-civilă” – conceptul unui sistem strategic și al unor capacități integrate la nivel național – un factor critic în competiția strategică și în cadrul unui conflict. Puterea militară chineză se integrează și depinde de sprijinul întregii națiuni pentru desfășurare rapidă și susținere pe termen lung.

Introdus de Xi Jinping în 2015, conceptul de fuziune militar-civilă a fost rafinat ulterior, iar în 2017, PCC a înființat Comisia Centrală pentru Dezvoltarea Integrată Militar-Civilă pentru a supraveghea întregul proces de implementare.

Renumit ulterior „sistemul național strategic integrat”, acest sistem a fost adoptat pentru a ajuta China să utilizeze optim puterea să economică civilă, sectorul științei și tehnologiei și infrastructura civilă pentru a sprijini dezvoltarea militară, dar și pentru a utiliza cercetarea, dezvoltarea și capacitățile militare în beneficiul societății.

China conceptualizează războiul modern împotriva S.U.A. și aliaților ca o „confruntare a sistemelor”, opunând strategiile de apărare, sistemele și sinergia civil-militară. China consideră că perturbarea sistemelor interconectate ale inamicului neutralizează capacitatea acestuia de a opera.

În 2021, PLA a adoptat Războiul de Precizie Multidomeniu (MDPW) ca pe un concept operațional central care pune accent pe război informaţional, folosind psihologia și domeniul cibernetic, războiul digitalizat cu AI și tehnologii avansate; câștigarea bătăliilor mici pentru ,,victoria totală'' și pregătirea pentru un conflict prelungit.


China urmăreşte o reconfigurare a structurilor sale militare

 

Istoric, operațiunile PLA s-au bazat pe Armata terestră (51% din forță). Creșterea și modernizarea Forțelor Navale, Aeriene și de Rachete au sporit semnificativ puterea de luptă. Marina este suplimentată de garda de coastă (peste 1.200 nave).

China a investit masiv în capacități spațiale, utilizând active pentru informații, comunicații și navigație, și a dezvoltat capacități anti-spațiale. În domeniul cibernetic, grupuri afiliate statului chinez desfășoară campanii de spionaj cibernetic sofisticate.

China a înființat cinci comandamente mari întrunite: Estic (Taiwan, Marea Chinei de Est); Sudic (granițe sudice, Marea Chinei de Sud); Vestic (Tibet, Xinjiang, dispute cu India); Nordic (Mongolia, Rusia, Coreea de Nord); Central (apărarea capitalei, forță de rezervă).

PLA a dezvoltat o strategie pentru a preveni intervenția S.U.A. și a aliaților sai în regiune, vizând întârzierea, slăbirea sau distrugerea forțelor inamice înainte de desfășurare. China urmărește distrugerea punctelor forte ale Armatei americane, țintind sisteme de comandă, logistică, baze și infrastructură, cu accent pe limitarea capacităţii de manevrabilitate.

Strategia de ''contra-intervenție'' are trei faze: acțiuni în Pacific și S.U.A. continentală (politice, non-letale); operațiuni militare împotriva forțelor S.U.A. și aliate în Pacificul de Est și Central; angajamente tactice.

 

Obiective militare cheie: Dominanță Informațională, Aeriană și Maritimă

 

Dominanța Informațională e critică. China influențează deciziile adversarului înainte de conflict, folosind propagandă, dezinformare, atacuri cibernetice și informații. Prin AI și dezinformare, Beijingul manipulează percepțiile liderilor pentru a provoca confuzie.

Dominanța Aeriană a PLA diferă de cea a S.U.A., concentrându-se pe contestarea superiorității aeriene a inamicului. Aeronavele chineze vor ținti aeronave de avertizare timpurie, război electronic, stealth, rachete de croazieră și avioane-cisternă.

Similar, în Dominanța Maritimă, PLA urmărește să interzică accesul inamicului la mări. Forțele navale și de rachete vor ținti porturile cheie și nodurile maritime vulnerabile.

Deși nu este formalizată ca doctrină separată, utilizarea armelor de distrugere în masă este considerată un instrument posibil în strategia de contracarare a intervenției externe. China o vede ca un avantaj asimetric care ar putea afecta serios capacitatea S.U.A. de a opera în Pacificul de Vest. Politica nucleară a Chinei se schimbă de la „non-utilizarea primei lovituri” la „lansare de avertizare”.

 

Concluzii

 

Această analiză subliniază complexitatea mediului operațional multidomeniu contemporan în care Armata S.U.A. trebuie să opereze. China demonstrează un nivel sofisticat de integrare în toate domeniile militare, inclusiv în domeniul informațional, și adoptă o abordare cuprinzătoare pentru degradarea sistemelor critice ale inamicului.

O astfel de dinamică necesită o înțelegere serioasă a obiectivelor strategice ale Chinei de către Armata S.U.A., deoarece operațiunile militare din regiunea Indo-Pacific nu mai pot fi conceptualizate eficient doar prin cadre maritime sau aeriene.

Prin urmare, forțele terestre ale S.U.A. trebuie să fie pregătite să desfășoare operațiuni în medii în care dominanța într-un singur domeniu nu garantează succesul, iar rolul lor în modelarea arhitecturii de securitate regionale rămâne indispensabil.

DefenseRomania App

Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență

Get it on App Store
Get it on Google Play

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News


Articole Recomandate


CONTACT | POLITICA DE CONFIDENȚIALITATE | POLITICA COOKIES |

Copyright 2025 - Toate drepturile rezervate.
pixel