Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a declarat că Europa trebuie să înceapă să se pregătească pentru o reducere treptată a sprijinului militar american atât pentru continent, cât și pentru Ucraina, a relatat ziarul Tagesschau pe 13 iunie.
Aceste cuvinte, deși diplomatice, descriu o realitate dură: umbrela de securitate americană, care a acoperit Europa timp de decenii, se restrânge. Iar pentru Ucraina, această umbrelă este o chestiune de viață și de moarte.
Noua administrație de la Washington, sub președinția lui Donald Trump, nu își mai ascunde intențiile. Secretarul Apărării, Pete Hegseth, a fost tranșant, vorbind despre „realități strategice dure” care împiedică Statele Unite să mai fie principalul garant al securității europene.
Discuțiile, confirmate de ambasadorul SUA la NATO, Matthew Whitaker, pentru o reducere a prezenței militare americane în Europa, urmează să înceapă după summitul NATO de la Haga.
Mesajul este lipsit de echivoc: America se reorientează, iar Europa trebuie să preia o parte mult mai mare din povară. Apelul Secretarului de Stat Marco Rubio ca membrii NATO să țintească spre cheltuieli de apărare de 5% din PIB nu mai este doar o sugestie, ci un ultimatum.
Aritmetica brutală a războiului
Problema nu este doar una de voință politică, ci de matematică industrială și capacități militare concrete. Comentariile oficialilor ucraineni scot la iveală dependența critică de arsenalul american. Deputata Irina Friz, membră a comisiei parlamentare ucrainene pentru securitate națională, a subliniat că există „o gamă întreagă” de ajutor militar pe care Ucraina pur și simplu nu îl poate obține de la alți aliați.
Să analizăm concret. Ajutorul militar american, totalizând aproximativ 74 de miliarde de dolari de la începutul invaziei, nu s-a tradus doar în fonduri, ci în echipamente care au schimbat fundamental cursul războiului. Sistemele de rachete de artilerie de înaltă mobilitate, cum ar fi HIMARS, au oferit Ucrainei capacitatea de a ataca puternic logistica rusă, lovind cu precizie depozite de muniții și centre de comandă mult în spatele liniilor inamice.
Europa deține sisteme similare, dar nu la scara sau cu stocurile de muniție asigurate de Washington. Apoi, rachetele balistice tactice ATACMS, cu o rază de acțiune de până la 300 de kilometri, au deschis o nouă dimensiune a conflictului, permițând lovituri strategice devastatoare asupra unor ținte de mare valoare, precum aerodromurile rusești din Crimeea – o capacitate pe care puține națiuni europene o pot egala.
În domeniul defensiv, sistemele Patriot s-au dovedit indispensabile, fiind singura umbrelă eficientă împotriva rachetelor balistice rusești, precum Kinjal. Deși Germania și Olanda au contribuit cu alte sisteme de aparare antiracheta, nucleul acestei apărări și, mai ales, fluxul constant de interceptori costisitori, rămân dependente de SUA. Poate cel mai critic și mai puțin vizibil ajutor este însă fluxul de date de informații, supraveghere și recunoaștere (ISR) de la rețeaua vastă de sateliți și drone americane.
Aceste informații ghidează fiecare lovitură de precizie și oferă o superioritate informațională pe câmpul de luptă pe care nicio națiune europeană nu o poate replica individual.
Exemplul redirectionarii elor 20.000 de rachete anti-dronă către Orientul Mijlociu, menționat de președintele Zelenski, este doar un mic detaliu al noii politici a SUA: resursele americane sunt finite și vor fi alocate conform priorităților Washingtonului, nu ale Kievului sau Bruxellesului.
Poate Europa să compenseze? Nu încă.
În fața acestei realități, Europa promite să-și intensifice sprijinul. Însă decenii de subinvestiții în industria de apărare nu pot fi corectate peste noapte. Continentul se luptă încă să atingă obiectivul de a produce un milion de proiectile de artilerie pe an – o cifră pe care Rusia o depășește singură. Producția de echipamente complexe, precum tancuri sau sisteme de apărare aeriană, este fragmentată și lentă.
O opțiune explorată de Kiev este achiziționarea de armament american cu fonduri europene. Aceasta ar putea fi o soluție parțială, dar nu rezolvă problema dependenței de lanțurile de aprovizionare americane și de aprobarea politică a Washingtonului pentru fiecare tranzacție.
Între timp, Rusia nu așteaptă. Avertismentul ministrului de externe ucrainean, Andrii Sîbiha, privind pregătirea de către Moscova a unor rezerve strategice, indică planuri pentru operațiuni militare ample. Cu cheltuieli militare care au ajuns la 6,3% din PIB, Kremlinul se află pe picior de război total.
Reducerea ajutorului american nu este doar o problemă logistică pentru Ucraina. Este un semnal pentru Moscova. După cum a spus recent deputatul ucrainean Oleksandr Merejko, „Putin ar putea interpreta acest lucru ca pe o încurajare pentru a-și dubla eforturile de război”.
Declarația lui Pistorius nu este o noutate, ci o confirmare. Ceasul ticăie, iar Europa se află într-o cursă contra cronometru pentru a-și construi capacitatea de a-și apăra propriul teritoriu, într-o lume în care fratele mai mare de peste Atlantic a decis că este timpul să se ocupe de propriile probleme.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Acest articol reprezintă o opinie.
