Mecanismul colaborării militare ruso-iraniene implică nu numai manevre în Marea Caspică și zona Golfului Persic, dar și oferta Teheranului către Moscova de a utiliza trei baze navale pe coasta Golfului. Experții din domeniul relațiilor dintre Moscova și Teheran amintesc că pe timpul Uniunii Sovietice, atât Iranul imperial cât și cel al mulahilor priveau cu o îngrijorare crescândă și temere bine justificată influența statului fără Dumnezeu, așa cum era intitulat imperiul sovietic.
Astăzi, aceleași laboratoare de analiză vorbesc despre crearea unei „alianțe militare ruso-iraniene” care va permite celor două țări să se opună eficient prezenței militare a Statelor Unite în Golf și să condiționeze fluiditatea căile de transport maritim pe care SUA dorește să le mențină deschise sub titulatura de ape libere și democratice.
Odată cu căderea comunismului și cu instaurarea unei puteri laice, dar prietenoase religiei, la Kremlin, Teheran a renunțat la definițiile sale cele mai dure la adresa Rusiei. Astfel că Rusia și Iran vorbesc despre extinderea legăturilor militare dintre ele de câțiva ani.
Cooperarea dintre Rusia şi Iran, tot mai intensă
Dar în ultimele câteva săptămâni, cooperarea între cele două puteri pare să fi luat o formă și mai concretă. Cel puțin parțial, acest lucru se datorează faptului că restricțiile Organizației Națiunilor Unite la importul Iranului de arme din alte țări, inclusiv Rusia, vor expira la mijlocul lunii octombrie 2020.
Ambele guverne speră că Rusia va fi în măsură să vândă sistemele militare atât de necesare iranienilor, fără a provoca sancțiuni internaționale suplimentare. Putem observa că discuțiile dintre Moscova și Teheran despre extinderea cooperării militare se desfășoară încă din vara anului 2019. La acel moment, cele două părți au semnat un acord pentru promovarea unor astfel de legături. Deși Teheranul a celebrat acest accord în presa iraniană, Moscova a tăcut oficial.
Apoi, în august 2020, o importantă delegație militară iraniană a venit la Moscova pentru a pregăti participarea iraniană la exercițiile militare rusești din Kavkaz (Caucaz) 2020 și pentru a discuta pași suplimentari către realizarea unei alianțe militare. Iarăsi Teheranul a bătut toba unei alianțe militare operaționale, iarăși Moscova nu a spus nimic, ba mai mult, nu a permis nici măcar apariția de fotografii cu oficialii militari iranieni. Un comportament cel puțin interesant, mai ales că cele două părți au fost de acord să efectueze exerciții navale regulate - nu numai în Marea Caspică fără ieșire spre lumea largă, ci și în Golful și Strâmtoarea Hormuz, adica cu o țintă precisă.
Îngrijorările SUA
În timp ce media iraniană făcea comentarii explozive despre noua alianță militară, presa de specialitate rusă sublinia calm, dar hotărât, că Statele Unite sunt alarmate de perspectiva unei astfel de cooperări, citând, spre stupoarea multora, un articol din cunoscuta publicația americană Military Watch (Military Watch, 22 septembrie). Simplu Moscova, dorea să transmită un mesaj către Washington că preocupările americane sunt cunoscute la Moscova și că ele sunt luate în calcul atunci cand vine vorba despre relația militară cu Iranul. Așa cum se știe Washingtonul nu dorește ca Iranul să-și modernizeze arsenalul militar prin achiziționarea de arme rusești, lucru care acum pare foarte probabil dacă Moscova continua cu politica sa de colaborare militară cu Iranul. Dar SUA vor fi cu siguranță și mai alarmate dacă se va continua cu implimentarea ofertei iraniene ca Rusia să aibă dreptul de a utiliza trei baze navale iraniene: Chabahar, Bender-Abbas și Bender-Busher.
Pentru moment niciun oficial rus nu a comentat dacă Moscova va accepta oferta, dar laboratoarele de analiză occidentale consideră că marina rusă va face acest lucru și va continua, folosind mijloace de tip „hibrid”, pentru a provoca SUA și puterile Golfului, construind măcar și fals, imaginea unei prezențe ruse puternice în aceste trei facilități iraniene.
Legea iraniană interzice prezenţa bazelor străine
Tocmai pentru a adânci jocul geopolitic din zonă, așa cum a și făcut-o în ultimii ani, stabilind noi baze navale rusești în Siria. Pentru moment, acest lucru poate fi problematic, având în vedere că legea fundamentală iraniană interzice prezenta bazelor străine pe teritoriul țării și că societatea iraniană este extrem de circumspectă față de forte militare străine pe solul Iranului.
Politica naționalistă, extrem de șovină și incendiară la adresa oricărei influențe străine, promovată sistematic de către regimul mulahilor de la Teheran pune serioase probleme Rusiei și extinderii sale militare în Iran. Cu toate acestea, oferta Teheranului sugerează simultan cât de dificilă este acum situația din punct de vedere militar pentru Iran dar și necesitatea unei clare înțelegeri care să ofere Rusiei, lucrând cu marina iraniană sau independent, șansa de a-și extinde dramatic capacitatea de a proiecta forta sa militară în Golf și nu numai.
Totuși, că perspectiva cooperării ruso-iraniene, nu numai în Marea Caspică dar și în Golf, a stârnit deja temeri în rândul oficialilor de la Washington, nu mai este un secret.
Această noua tensiune, din ultimile doua săptămâni a putut fi văzută clar, fiind descrisă ca fiind panică în urma unui atac iranian cu dronă asupra unor nave militare ale SUA aflate în zonă. Pentru Washington este important de înțeles dacă relația dintre Iran și Rusia este cauză a creșterii curajului persan de a ataca, sau dacă promisiunile Moscovei nu sunt decât argumente pentru pregătirea dialogului de securitate direct dintre Moscova și Washington. Cert este că deși amiralul iranian Hosseyn Hanzadi a declarat victorios și plin de mândrie că „de acum înainte, Moscova și Teheran vor desfășura în mod regulat manevre comune” nu numai în spațiul strâmt al Mării Caspice, ci și în apele Golfului, SUA par a deveni conștiente că răspunsul nu se află la Teheran.
Ci la modul în care în ultimii patru ani Moscova a fost tratată de către politicienii americani. Mai ales acum, în preajma alegerilor prezidențiale americane, Moscova își va construi argumente solide, căci o eventuală victorie democrată va pava drumul spre o dispute majoră dintre SUA și Rusia. Iar acest lucru care va complica orice politică mondială. Un lucru este ca Statele Unite să răspundă la orice răutate iraniană la locul faptei și altceva este să răspundă la ceva ce Rusia face ori folosindu-se de acoperirea iranianaă, fie, în cele din urmă, cu îndrăzneală, pe cont propriu.
Toate aceste mișcări subtile, dar extrem de importante pentru regiunea de tranziție energetică euro-asiatică, se întâmplă în timp ce conflictul armeano-azer continua să se dezvolte spre faza cea mai fierbinte. Conflcitul acesta, istoric existent de pe timpul marilor imperii otoman și țarist, cunoaște exact acum o reînvigorare. Tensiunea dintre Turcia și Rusia, astăzi republici moderne, poate reprezenta doar o altă fațetă a aceleiași metode folosite de către SUA pentru a bloca Iranul. Deși pare departe, a provoca din nou un conflict fără nici unfel de impact major asupra politicilor energetice mondiale, poate fi răspunsul și la problema sâcâitoare mediteraneană.
Două posibile scenarii
Deși este posibil să nu aibă legătură cu aceste noi puncte de tensiune, analiza de caz indică cel puțin o simetrie a reacțiilor diverselor puteri mondiale. Două elemente propuse de labortoarele de analiză produc frisoane oricărui specialist. În primul plan, SUA au capacitatea și resursa politică de a propune Turciei, în schimbul neintervenției în tensiunile cu Europa pe tema Greciei, să conducă o escaladare militară majoră în coasta Rusiei.
În al doilea plan, deoarece Teheranul își dorește atât de mult cooperarea navală cu Rusia, Moscova ar putea fi în măsură să insiste ca Iranul să nu se implice în vreun fel în conflictul dintre cei doi vecini nordici ai Republicii Islamice, oferindu-le astfel rușilor o pârghie tot mai mare și complexă în cadrul conflictual tocmai izbucnit. Acest lucru ar putea ajuta la limitarea conflictului dintre Erevan și Baku, dar numai cu prețul deschiderii drumului către o expansiune dramatică a prezenței militare a Rusiei dincolo de granițele sale. Scopul real al acestei expansiuni încă nu este cunoscut. Dar va fi devoalat la momentul exact cerut de dinamica istorică. Adică dupa inaugararea noii administrații americane.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
