Războiul din umbră de la porțile Europei: Algeria pregătește drone Geran-5 care pot lovi baze militare din Franța
22 Septembrie 2026
În dimineața de 18 septembrie, la ora 04:20, o explozie lângă Colonița a trezit locuitorii din apropierea Chișinăului. Ulterior, au fost găsite componente atribuite unei drone, inclusiv un motor. Pentru oamenii treziți din somn, amenințarea nu mai este o discuție televizată despre securitate. Este întrebarea dacă următoarea explozie se va produce lângă casă, lângă școală sau lângă copilul lor.
Datele prezentate de autorități arată dimensiunea escaladării. Vorbim de 39 de încălcări ale spațiului aerian în 2026, până la 21 septembrie, comparativ cu 17 în întregul an 2025. Nu vorbim despre o teamă inventată, ci despre o presiune care crește. Fiecare asemenea incident pune statul în alertă și introduce nesiguranța în viața cotidiană.
Pe 9 septembrie, dronele rusești au lovit punctul ucrainean de frontieră Starokozache, la aproximativ un kilometru de teritoriul moldovenesc. Doi civili au fost uciși, alți trei răniți, iar circulația a fost întreruptă. Acesta este prețul concret al agresiunii ruse, și anume oameni morți și legături economice perturbate chiar la granița Republicii Moldova.
Pe fondul propagandei intensive, aceste episoade descriu o politică de intimidare. Rusia folosește pericolul militar pentru a produce efecte politice dincolo de frontul ucrainean. Nu trebuie să ocupe fiecare localitate pentru a încerca să controleze frica locuitorilor ei.
După dronă vine propaganda
O dronă poate produce pagube și după ce motorul ei s-a oprit. Propaganda continuă zborul în spațiul public. Ea mută vina, exploatează spaima și încearcă să transforme agresorul în presupusa soluție a crizei. Mesajul pe care îl împinge este simplu, și anume renunțați la rezistență și veți primi liniște.
Centrul pentru Comunicare Strategică și Contracarare a Dezinformării a descris mecanismul, inclusiv inversarea responsabilității, multiplicarea acelorași mesaje și amestecarea nemulțumirilor sociale cu tema dronelor. Scopurile includ intimidarea populației, slăbirea apărării, reducerea sprijinului pentru Ucraina și abandonarea parcursului european în schimbul unei false siguranțe.
Aici se află miza politică. Cetățeanului nu i se cere doar să se teamă de război, ci să creadă că libertatea lui provoacă războiul. Orientarea europeană devine, în această logică perversă, o vină, iar supunerea față de Moscova este vândută drept prudență. Este șantajul agresorului. Mai exact eu creez amenințarea, tu trebuie să renunți la propriile alegeri.
De aceea, normalizarea incidentelor este periculoasă. Când fiecare încălcare devine încă o știre consumată fără consecințe, societatea riscă să accepte că Rusia are un drept nescris asupra cerului moldovenesc. Nu are. Nici dimensiunea teritoriului, nici vulnerabilitatea militară nu îi dau Kremlinului dreptul de a transforma viața cetățenilor într-un exercițiu permanent de frică.
Speranțe și măsuri
După ședința Consiliului Național de Securitate din 21 septembrie, Maia Sandu a formulat limpede problema: „Un stat care îți trimite drone nu îți caută prietenia, ci frica și supunerea”. Președinta a anunțat modernizarea detectării și neutralizării țintelor, intensificarea schimbului de informații cu vecinii și o finanțare europeană nerambursabilă de 120 de milioane de euro pentru achiziționarea unui sistem antiaerian de rază medie. A precizat că mijloacele existente sunt operaționale, dar au acoperire limitată, și a cerut soluții rapide de avertizare a populației până la finalizarea MD-Alert.
Acesta trebuie să fie începutul unei politici susținute, nu punctul final al unei conferințe de presă. Banii anunțați nu sunt, încă, un scut instalat. Cetățenii au nevoie de termene credibile, responsabilități clare și rezultate verificabile. Autoritățile trebuie să comunice ce pot confirma, ce investighează și cum protejează oamenii, fără tăceri care lasă loc zvonurilor.
Iar politicienii care contestă investițiile militare, apoi reproșează armatei că nu vede și nu oprește toate dronele, trebuie confruntați cu propria contradicție. Maia Sandu a denunțat explicit acest comportament. Nu poți cere desființarea sau slăbirea capacității de apărare și, simultan, pretinde protecție absolută. Apărarea nu se improvizează în noaptea în care apare amenințarea.
Pacea nu se cumpără prin supunere
Neutralitatea nu poate fi folosită ca argument pentru neputință. O țară care nu participă la război are tot dreptul să își protejeze cetățenii. A cere radare, interceptare și avertizare nu înseamnă a chema războiul, ci a refuza ca agresorul să decidă câtă siguranță meriți. Neutralitatea este încălcată de Federația Rusă, care menține un regim de ocupație în est, în Transnistria.
Republica Moldova trebuie să accelereze cooperarea cu România, Ucraina și partenerii europeni, să protejeze infrastructura critică și să construiască o apărare adaptată amenințării. Nu ajunge să observi obiectul pe cer. Trebuie să existe proceduri, oameni instruiți și mijloace pentru reducerea pericolului. Investițiile militare și protecția civilă trebuie gândite împreună.
La fel de important este refuzul capitulării politice. Frica nu trebuie să hotărască direcția țării. Sprijinirea Ucrainei, consolidarea statului și integrarea europeană nu sunt provocări adresate Rusiei, ci alegeri ale unei societăți care nu îi aparține.
Kremlinul ar câștiga enorm dacă cetățenii moldoveni ar ajunge să creadă că pacea se cumpără prin ascultare. Pacea nu înseamnă să aștepți următoarea dronă și să speri că va cădea în alt sat. Înseamnă să construiești puterea de a proteja oamenii și voința de a nu le negocia libertatea sub amenințare.
Răspunsul la teroarea dronelor trebuie să fie o Moldovă mai bine apărată, nu o Moldovă redusă la tăcere de frica Rusiei.
