EXCLUSIV Strategia Franței pentru anul 2035: De ce anticipează Parisul un război convențional masiv în Europa și cum se pregătește armata

Documentul se intitulează “Pregătirea națiunii și apărarea Europei împotriva amenințărilor de mâine. Cum vom trăi în Franța de mâine”.

În continuare, prezentăm o sinteză a documentului.

I. Introducere: 2026 – 2050, perioadă de mari turbulențe de securitate  

Noua lume este una a competiției deschise, sistemice și brutale cu un mediu strategic deteriorat pe termen lung

”Invazia Rusiei în Ucraina a reprezentat o ruptură istorică pentru Europa: a spulberat iluzia unui continent aflat într-o pace durabilă și a readus războiul interstatal de mare intensitate pe teritoriul european.

La un nivel mai profund, acest conflict a evidențiat o transformare de durată a sistemului internațional: revenirea rivalităților dintre marile puteri, slăbirea mecanismelor multilaterale și contestarea echilibrelor moștenite din perioada de după Războiul Rece. Am intrat astfel într-o nouă eră a competiției deschise, sistemice și brutale”, se precizează în document.

Fizionomia generală a confruntării este combinație de acțiuni din tot spectrul activității umane

În această etapă, ”confruntările combină războaiele convenționale, acțiunile hibride, atacurile cibernetice, manipularea informației, presiunile economice și amenințările nucleare. Granițele dintre securitatea internă și cea externă devin tot mai estompate; societățile însele se transformă în adevărate spații de confruntare, în care informația și coeziunea civică reprezintă de acum înainte mize ale puterii și influenței”, se precizează în document.

Provocările majore

”Trei provocări majore vor determina evoluțiile viitoare: multiplicarea și intensificarea amenințărilor; reconfigurarea alianțelor; și accelerarea schimbărilor tehnologice radicale, care impun anticipare și stăpânirea noilor tehnologii pentru a evita rămânerea în urmă”, se precizează în document.

Anul 2035 este văzut ca punct final de acumulare a forțelor. Cu acele forțe constituite și din acel moment, se va încerca, în următorii 15 ani, schimbarea ordinii mondiale, prin forță sau/și intimidare.

”Orizontul anului 2035 corespunde perioadei de punere în aplicare a transformărilor aflate în curs, prin concretizarea unor orientări strategice deja asumate în mare măsură, precum și perioadei de reflecție asupra opțiunilor necesare pentru menținerea securității cetățenilor francezi, a suveranității naționale și a capacității Franței de a acționa pe plan internațional”, se precizează în document.

(…)

Puterea Chinei se va consolida, ”arsenalul său nuclear urmând să atingă un nivel comparabil cu cel al Rusiei încă din perspectiva anului 2035”, se precizează în document.

Perioada 2035 – 2050 este văzută ca una cu probabilitate mare pentru declanșarea de conflicte armate la scară mondială în care Franța și Europa ar putea fi implicate.

”Orizontul anului 2050 permite testarea solidității acestor opțiuni în raport cu scenarii de ruptură mai radicale și identificarea condițiilor care vor permite națiunii franceze să își păstreze libertatea într-o lume în care echilibrele actuale ar putea fi profund bulversate”, se precizează în document.

II. Obiectivul 2035: Pregătirea Franței pentru război în vederea menținerii păcii în Europa

Amenințarea militară este Rusia

”Peste un deceniu, Rusia va rămâne amenințarea militară cu cel mai direct și determinant impact asupra securității europene. Indiferent de deznodământul conflictului din Ucraina, confruntarea dintre Rusia și Europa ar urma să se prelungească pe termen lung. Franța va trebui să fie capabilă să facă față eventualității unui conflict convențional de mare intensitate pe continentul european, gestionând în același timp intensificarea și înăsprirea acțiunilor desfășurate sub pragul nuclear”, se precizează în document.

Sprijinul amenințării este asigurat de China, Iran și Coreea de Nord. Anumiți actori privați ar putea juca și ei un rol  

”China reprezintă o provocare de altă natură, sistemică, globală și multidimensională. Prin consolidarea pozițiilor sale în mai multe sectoare industriale și tehnologice esențiale – semiconductori, baterii, pământuri rare, inteligență artificială –, aceasta își sporește capacitatea de a influența structura anumitor lanțuri valorice mondiale și dependențele care decurg din acestea.

Acestor rivalități li se vor adăuga actori care contribuie la proliferarea armamentelor sau la destabilizarea mediului internațional – Iranul, Coreea de Nord –, dar și actori privați (precum SpaceX sau OpenAI), capabili să exercite o influență tot mai mare în domenii rezervate odinioară statelor: capacități spațiale, infrastructuri digitale, inteligență artificială sau sprijin pentru operațiunile militare”, se precizează în document.

Riscul strategic pentru Europa: capabilități strategice de apărare insuficiente și/sau inacdecvate pe continent

Riscul 1: SUA se reorientează gradual spre Pacific

”Reorientarea strategică progresivă a Statelor Unite către regiunea Indo-Pacifică, combinată cu o abordare mai condiționată și mai tranzacțională a alianțelor sale, determină o transformare de durată a relației transatlantice. Strategia de Securitate Națională a SUA din 2025 reflectă deja o concepție revizuită asupra relațiilor cu europenii: aceasta se dorește mai puțin întemeiată pe solidaritatea strategică și mai mult pe împărțirea costurilor și a responsabilităților, fiind chiar marcată într-o măsură mai mare de o anumită neîncredere și de ostilitate politică față de Uniunea Europeană.

În perspectiva anului 2035, indiferent cine îi va succeda președintelui Trump, această dinamică va modifica, treptat sau brusc, echilibrul responsabilităților dintre aliații din cadrul NATO: europenii vor fi nevoiți să își asume o parte tot mai mare a efortului de asigurare a securității pe continent, în timp ce Statele Unite ar putea privilegia în viitor un rol de sprijin sau chiar s-ar putea distanța de securitatea europeană”, se precizează în document.

Riscul 2: Adaptarea Europei la noua postură nu va fi una ușoară iar construirea capabilităților de apărare ar putea fi întârziată 

”Această situație (retragerea SUA din Europa – nota autorului) impune europenilor să își asume de acum înainte cea mai mare parte a poverii asigurării securității europene și transformă profund NATO.

Viitoarea extindere a Uniunii Europene – către Balcani și Ucraina – și eforturile inegale de reînarmare ale țărilor europene ar putea bulversa ierarhiile militare și deplasa către Est centrul de greutate strategic al continentului”, se precizează în document.

Riscul 3: Insuficiența apărării ca urmare a unei confruntări multidimensionale, de mare amploare și cu schimbări rapide cantitativ și calitativ

”Acțiunile hibride se vor intensifica în domeniile cibernetic, informațional, economic și tehnologic. Între 2022 și 2024, numărul operațiunilor atribuite Rusiei în Europa a crescut de la mai puțin de zece la aproape cincizeci.

Însă războiul cognitiv își schimbă natura: nu mai este vorba doar despre răspândirea de informații false, ci despre alterarea chiar a condițiilor în care se formează judecata colectivă, cu riscul de a slăbi reperele comune necesare coeziunii sociale și funcționării democratice.

În paralel, robotizarea, inteligența artificială (în special IA agentică integrată în sistemele de apărare) și utilizarea masivă a dronelor transformă profund și rapid echilibrele militare și condițiile operaționale de pe câmpul de luptă. Aceste instrumente determină o schimbare de paradigmă, modificând ciclurile decizionale și facilitând accesul la anumite capacități rezervate odinioară marilor puteri.

Infrastructurile digitale critice, adâncurile mărilor și oceanelor și spațiul cosmic vor deveni într-o măsură și mai mare spații de confruntare strategică între state, precum și între actori privați și statali. O parte tot mai mare a puterii – dar și a vulnerabilităților – se va manifesta în aceste spații, în mare măsură invizibile pentru cetățeni”, se precizează în document.

Cum se pregătește Franța să se apere până în 2035?

Obiectiv 1: Un nou model de armată - „al treilea model”

Armata de profesioniști și cele mai moderne tehnologii vor fi consolidate cu o rezervă activă mai mare și mai bine pregătită și cu un plan de mobilizare mai ambițios. În paralel, economia va deveni mai aplicată pentru necesarul de război.  

„Un model emergent care trebuie să combine masa și tehnologia

Acest model emergent urmărește să îmbine două cerințe: capacitatea de a desfășura operațiuni de mare intensitate și adaptarea la logica războiului de uzură³. Este vorba mai puțin despre transformarea modelului nostru existent și mai mult despre „consolidarea sa cantitativă”, pentru a recupera resursele, capacitatea de a susține operațiuni pe termen lung și capacitățile de mobilizare, menținând în același timp superioritatea tehnologică în noile spații de confruntare.

În perspectiva anului 2035, acest model, care trebuie consolidat, va trebui să fie capabil să susțină o angajare militară majoră pe teatrul european, în contextul unui conflict potențial prelungit și al riscului de escaladare nucleară.

El se va baza pe o armată profesionistă, avansată din punct de vedere tehnologic, capabilă să își sporească rapid capacitatea de luptă și să susțină operațiuni militare pe termen lung, sprijinită de un sistem integrat de apărare națională”, se precizează în document.

Obiectiv 2: ”Reducerea dependențelor critice”

”Într-un conflict prelungit sau într-o confruntare deschisă, aceste dependențe se transformă în vulnerabilități strategice.

Obiectivul va fi reducerea celor mai sensibile dependențe.

În Franța, acest lucru va presupune, în special, consolidarea capacităților de identificare, cartografiere și monitorizare a dependențelor strategice.

La nivel european, accelerarea implementării Regulamentului privind materiile prime critice (Critical Raw Materials Act) va trebui să permită consolidarea capacităților de aprovizionare, rafinare, reciclare și prelucrare”, se precizează în document.

Obiectiv 3: ”Asigurarea competitivității bazei industriale și tehnologice de apărare (BITD) a Franței”

Pentru a asigura înzestrarea capabilă să ajute la câștigarea confruntării, efortul industrial trebuie să mărit considerabil, în timp ce ritmul de inovare trebuie dublat.

Acest lucru se va face prin:

- Consolidarea accesului la finanțare;

- Accelerarea integrării startupurilor; 

- Evoluția modelului industrial francez;

- Creșterea atractivității profesiilor din domeniul apărării;

- Aprofundarea cooperării europene.

Obiectiv 4: ”Reconcilierea autonomiei strategice cu consolidarea cooperării europene”

Reînarmarea Europei nu trebuie să fie fragmentată, bazată pe echipamente eterogene, lanțuri industriale concurente și priorități naționale insuficient coordonate, deoarece ar risca să limiteze considerabil efectele creșterii resurselor alocate. Ea cere o strategie de ansamblu.

Această ambiție va trebui să se concretizeze, în special, printr-o consolidare mai profundă a bazei industriale și tehnologice de apărare europene (BITDE) pe următoarele direcții:

- rol nou al Uniunea Europeană în coordonarea achizițiilor și investițiilor în domeniul apărării, dezvoltarea capacităților comune, standardizarea anumitor echipamente, consolidarea unei preferințe europene în politicile de achiziții, precum și în clarificarea normelor comune privind exporturile către țări terțe;

- Franța va trebui să contribuie la promovarea unei componente ambițioase dedicate apărării (100 de miliarde de euro pentru perioada 2028–2034) în cadrul viitorului buget european.

Pentru ca aceste politici europene să își producă efectele, sunt necesare două clarificări:

- aceste politici trebuie să consolideze, și nu să înlocuiască, eforturile naționale, care trebuie menținute. Numai în aceste condiții cadrul comunitar va putea acționa ca un stimulent și un accelerator al cooperării și dezvoltării capacităților europene de apărare.

- este necesară clarificarea guvernanței finanțărilor europene și a modului în care aceasta se articulează în cadrul unei relații reînnoite cu statele membre și NATO, precum și a repartizării acestor finanțări, ținând seama de particularitățile domeniului apărării.

Nu va fi posibilă integrarea militară europeană completă până în 2035, dar vor fi favorizare parteneriatele specifice și formatele restrânse de cooperare.

”Până în 2035, obiectivul nu va fi realizarea unei integrări militare europene complete, ci, mai degrabă, consolidarea unor formule de cooperare capabile să producă rapid rezultate concrete.

Astfel, coalițiile ad-hoc, parteneriatele orientate către dezvoltarea unor capacități militare specifice și formatele restrânse de cooperare (în special Weimar, Weimar+ și E6) ar putea juca un rol tot mai important, în completarea NATO”, se precizează în document.

Obiectiv 5: ”Elaborarea unei strategii pentru consolidarea rezilienței naționale”

Societatea franceză este în prezent insuficient pregătită pentru scenarii de criză prelungită. Aceste scenarii implică restricții de lungă durată, perturbări majore ale activităților economice și sociale sau deteriorarea progresivă a mediului de securitate.

Strategia va fi construită pe doi piloni:

- o conștientizare cât mai mare a problemelor și soluțiilor din domeniul securității naționale;

- reziliența cognitivă, ca element fundamental în stabilitatea pe lungă durată a convingerilor populației.

”Obiectivul va fi construirea unei capacități de securitate națională distribuite, capabilă să acționeze cât mai aproape de nivelul local și de vulnerabilitățile concrete”, se precizează în document.

(…)

”Reziliența cognitivă va trebui considerată o componentă de sine stătătoare a securității naționale. După modelul securității cibernetice de acum douăzeci de ani, va trebui să se contureze treptat o politică publică de securitate cognitivă: detectarea manipulărilor informaționale, educația privind algoritmii și transparența platformelor digitale”, se precizează în document.

Obiectivul 6: ”Identificarea și stăpânirea tehnologiilor disruptive”

Deși direcția este una importantă, Franța și Europa sunt vulnerabile și dacă nu vor face investiții importante (”efort suplimentar de mai multe zeci de miliarde de euro anual”), vor rămâne în continuare puțin pregătite în acest domeniu.

”Miza va fi majoră: detectarea și stăpânirea tehnologiilor emergente înainte ca acestea să producă decalaje strategice și să accentueze dependențele noastre față de actori străini, statali sau privați, care își urmăresc propriile interese economice.

Această dezvoltare a capacităților rămâne însă limitată de subfinanțarea cercetării și dezvoltării europene în domeniul tehnologiilor cu dublă utilizare, civilă și militară”, se precizează în document.

Obiectivul 7: ”Consolidarea capacității de descurajare a Franței pentru prevenirea unui război major în Europa”

Franța are în vedere doi piloni de descurajare:

- perfecționarea sistemului de răspuns la amenințarea nucleară;

- consolidarea capacităților strategice convenționale.

Obiectivul major al Franței ”va fi contracararea utilizării abuzive a descurajării nucleare, la care adversarul rus recurge deja în scopuri de intimidare sau chiar de constrângere”.

”Credibilitatea descurajării franceze va trebui corelată cu consolidarea mai multor capacități convenționale destinate operațiunilor de mare intensitate, atât în Franța, cât și în Europa: informații, lovituri convenționale în adâncime, apărare antirachetă, război electronic, drone autonome, capacități spațiale, apărare cibernetică și sisteme de comandă reziliente”, se precizează în document.

III. Ce va face Franța, în plus, pentru apărare după anul 2035?

”Obiectivul 2050: Garantarea suveranității Franței și Europei într-un orizont marcat de incertitudine”

Franța își propune îndeplinirea a patru obiective: ”capacitatea de a anticipa rupturile majore, consolidarea coeziunii naționale și a spiritului de apărare, dezvoltarea solidarității strategice europene și asigurarea credibilității noastre militare”.

Obiectivul 1: ”Anticiparea scenariilor de ruptură majoră” (cel puțin 8 scenarii)
Deceniile următoare riscă să fie marcate de transformări de o amploare comparabilă cu cele care au redefinit ordinea internațională în secolul al XX-lea sau chiar de rupturi fără precedent istoric direct.

Autorii documentului apreciază că Franța ar trebui să ia în considerare cel puțin următoarele scenarii de ruptură majoră în perspectiva anului 2050:

- Dezintegrarea instituțiilor multilaterale care asigură securitatea Franței: destrămarea Uniunii Europene sub efectul disensiunilor interne sau al presiunilor externe; contestarea cadrului relațiilor transatlantice, fie ca urmare a unei schimbări de orientare ideologică a Statelor Unite, fie în urma unei crize interne americane.

- Un conflict militar de mare amploare în Europa, care să implice direct Franța – ipoteză luată în considerare de Revizuirea Strategică Națională (RNS) din 2025.

-  Instaurarea durabilă a unei lumi caracterizate prin proliferare nucleară, odată cu apariția unor noi actori nucleari sau cvasi-nucleari în Asia și Orientul Mijlociu și cu posibila încălcare a tabuului nuclear, ceea ce ar avea consecințe fundamentale asupra securității mondiale.

- Apariția unei puteri militare în Africa – sub efectul combinat al expansiunii demografice, urbanizării, industrializării și deținerii de resurse critice –, capabilă să influențeze echilibrele regionale și relațiile noastre cu acest continent.

- Un scenariu climatic extrem, care să genereze o criză umanitară fără precedent.

- Multiplicarea crizelor sanitare, care să paralizeze economia mondială.

-. Dezintegrarea coeziunii naționale franceze, cu impact direct asupra capacității de reziliență și de rezistență a țării în cazul unui conflict. Aceasta s-ar putea manifesta, în special, prin tensiuni interne puternice, legate, de exemplu, de criminalitatea organizată de mare amploare, de o polarizare politică extremă sau chiar prin dezvoltarea unor companii militare private, ceea ce ar reprezenta o ruptură față de modelul nostru etatist de apărare și securitate națională.

- Destabilizare politică și socială durabilă a arhipelagului Noua Caledonie din Pacific

Obiectivul 2: ”Consolidarea coeziunii naționale și a spiritului de apărare”

O națiune aflată în pericol trebuie să se poată sprijini pe întreaga sa populație. Acest lucru presupune consolidarea unității naționale prin aceleași valori împărtășite și prin sentimentul de apartenență la o comunitate cu un destin comun. În absența lor, societatea riscă să devină vulnerabilă, în pofida nivelului său de dezvoltare, se precizează în document.

”Întreprinderile vor trebui recunoscute drept actori ai rezilienței naționale, în timp ce administrația publică, beneficiind de prezența sa pe întregul teritoriu, va trebui să joace un rol motor în promovarea unei culturi comune a angajamentului”, se precizează în document.

Obiectivul 3: ”Dezvoltarea solidarității strategice europene”

”Franța nu își va putea garanta singură securitatea în fața unor puteri de anvergură continentală și a amplificării rivalităților sistemice. Ea va trebui să continue să se integreze într-o rețea densă de cooperare, parteneriate și alianțe, atât în Europa, cât și dincolo de aceasta.

Nu este vorba despre eliminarea suveranităților naționale, ci despre a permite națiunilor care împărtășesc interese strategice comune să genereze împreună putere colectivă”, se precizează în document. (…)

”Franța, beneficiind de capacitatea sa de descurajare nucleară, de doctrina descurajării avansate și de modelul său complet de armată, trebuie să joace un rol motor în renașterea strategică europeană în fața puterilor revizioniste, în primul rând China și Rusia, care contestă ordinea internațională bazată pe drept. (…)

Conceperea Europei ca actor strategic impune regândirea geografiei sale, prin integrarea deliberată a țărilor care în prezent nu sunt membre ale UE (Regatul Unit, Ucraina etc.) în arhitectura noastră de securitate, de exemplu prin instituirea unui Consiliu European de Securitate, care să includă și aceste state.

Rolul sporit al Uniunii Europene trebuie, de asemenea, să conducă la o reflecție mai aprofundată asupra articulării responsabilităților statelor membre cu cele ale Comisiei Europene, prin elaborarea unui nou model de guvernanță a apărării europene.

UE ar trebui, în special, să joace un rol de facilitator al eforturilor de apărare ale statelor în plan bugetar și în domeniul inovării (sprijinirea cooperării industriale prin intermediul bugetului european și al achizițiilor publice)”, se precizează în document.

Obiectivul 4: ”Asigurarea credibilității militare – operaționale, tehnologice și industriale – a Franței”

”Credibilitatea militară se va baza pe capacitatea Franței – și a Europei – de a demonstra că nicio agresiune majoră împotriva intereselor sale fundamentale nu poate fi desfășurată fără suportarea unor costuri prohibitive.

Acest lucru va presupune nu numai mijloace militare de descurajare, ci și o bază industrială robustă, un nivel suficient de autonomie tehnologică și o capacitate națională de a rezista șocurilor de lungă durată”, se precizează în document.

Potrivit documentului, următoarele trei transformări tehnologice radicale merită o atenție deosebită, în special în ceea ce privește descurajarea:

- Inteligența artificială ar putea deveni noul „factor de egalizare” strategică, prin democratizarea accesului la capacități avansate de detectare, supraveghere prin satelit, analiză predictivă și îmbunătățire a sistemelor de apărare antirachetă. (…)

- Tehnologiile cuantice ar putea modifica durabil condițiile descurajării, în special prin efectele lor asupra senzorilor submarini (…).

- În 2050, stăpânirea resurselor energetice va constitui, de asemenea, unul dintre fundamentele puterii militare (…)

IV. Concluzia documentului

Realizarea unei bune apărări continentale va necesita compromisuri. Franța crede că va rămâne suverană într-o Europă suverană, doar dacă va avea o credibilitate militară foarte mare.

”În ambele orizonturi de timp analizate, apărarea va trebui să rămână o politică publică prioritară, care va necesita resurse bugetare semnificative, la un nivel al efortului comparabil cu cel din perioada Războiului Rece și susținut pe termen lung.

Menținerea unei Franțe suverane într-o Europă suverană nu este un lucru garantat și necesită eforturi și coeziune.

Această dublă cerință conduce la extinderea factorilor care determină credibilitatea militară a Franței”.

(…)

V. Documentul identifică, în final, trei domenii cheie (”propuneri-cheie”) care trebuie urmărite și dezvoltate pentru 2035 și 2050

-  ” Accelerarea transformării modelului de armată pentru prevenirea riscului unui conflict major în Europa

Efortul bugetar solicitat națiunii trebuie să răspundă unui obiectiv european clar în perspectiva anului 2035: capacitatea europenilor de a preveni, prin propriile mijloace, dacă va fi necesar, orice atac care ar urmări să testeze unitatea și credibilitatea Europei.

Franța trebuie să își asume pe deplin rolul în realizarea acestui obiectiv strategic, alături de partenerii săi europeni, prin reducerea drastică a dependențelor sale militare și strategice și prin asigurarea mijloacelor convenționale și nucleare necesare pentru a descuraja orice adversar statal să amenințe Europa.

Aceasta este, de asemenea, condiția menținerii alianțelor noastre.

- Eliminarea dependențelor tehnologice ale Europei

Într-o etapă de accelerare tehnologică majoră și de competiție între marile puteri (China și Statele Unite), în ambele orizonturi de timp analizate, Europa și Franța trebuie să mobilizeze în mod imperativ resursele științifice și bugetare și să se organizeze pentru a rămâne stăpâne pe propriul destin, în special în domeniul digital.

Inovarea și suveranitatea tehnologică trebuie, așadar, să ghideze pregătirea pentru viitor.

Franța trebuie să promoveze o mobilizare ambițioasă a instrumentelor bugetare ale Uniunii Europene, bazată pe o repartizare mai clară a responsabilităților între Uniune și statele membre.

Această clarificare a guvernanței apărării europene s-ar putea concretiza, de asemenea, prin instituirea unui Consiliu European de Securitate.

- Transformarea protejării coeziunii naționale într-o prioritate, într-un context de intensificare a războiului hibrid

Toate crizele viitoare se vor desfășura mai întâi în domeniul cognitiv. Capacitatea de a identifica și contracara atacurile informaționale și tentativele de destabilizare a societății noastre va deveni, așadar, esențială în toate scenariile de criză”, se precizează în document.