Decizia finală este așteptată în toamnă, odată cu publicarea raportului Pentagonului privind Postura Globală a Forțelor militare (Global Posture Review).
Însă semnalele sunt deja clare. Un înalt oficial NATO, citat de Politico, a indicat că reducerea ar putea ajunge până la 30% din totalul de aproximativ 100.000 de militari americani staționați în prezent pe continent. O astfel de mișcare ar viza în special trupe americane rotaţionale desfășurate în Polonia, România și statele baltice după invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, în 2022.
Retragerea contingentului de aproximativ 20.000 de militari, trimis de administrația Biden, ar readuce prezența americană la nivelurile de dinainte de război. „Ar lăsa în continuare o amprentă americană semnificativă”, a comentat Aylin Matle, expert în politici de securitate la German Council on Foreign Relations.
Cu toate acestea, pentru administrația Trump, o astfel de decizie transcende calculul militar. „Ar transmite un mesaj – și acest contrast simbolic este important pentru Trump”, a adăugat Matlé, subliniind retorica președintelui privind partajarea echitabilă a costurilor de apărare.
Dincolo de cifre: Pierderea „liantului” american
Analiștii avertizează că o concentrare exclusivă pe numărul de trupe este înșelătoare. Adevărata valoare a prezenței americane în Europa constă în capabilitățile esențiale de sprijin (enablers) pe care nicio armată europeană nu le poate egala în prezent.
Acestea includ transportul aerian strategic, supravegherea și recunoașterea (ISR), logistica complexă, realimentarea în aer și sistemele de comandă și control. Un diplomat european a descris aceste elemente drept „liantul american care ține laolaltă Alianța”.
O retragere, chiar și parțială, a acestor active ar putea degrada coeziunea și viteza de reacție a NATO mult mai grav decât simpla plecare a unor unități de luptă. Baze precum Ramstein din Germania nu sunt doar puncte de staționare, ci noduri logistice vitale pentru proiecția puterii americane nu doar în Europa, ci și în Orientul Mijlociu și Africa.
Această reorientare nu este un capriciu al actualei administrații, ci accelerarea unei tendințe mai vechi. „Statele Unite încearcă de câțiva ani să-și reorienteze prioritățile strategice spre Asia”, a explicat Ian Lesser de la German Marshall Fund.
Ascensiunea Chinei ca principal competitor strategic a determinat Washingtonul să-și reevalueze angajamentele globale. Secretarul Apărării, Pete Hegseth, a transmis acest mesaj fără echivoc în februarie, afirmând că europenii trebuie să își asume responsabilitatea pentru propria apărare convențională, „deoarece nu puteți presupune că prezența Americii va dura pentru totdeauna”.
Testul de maturitate strategică pentru Europa
Războiul din Ucraina a servit drept un duș rece, expunând deficiențele critice ale apărării europene: stocuri insuficiente de muniție, blocaje logistice și interoperabilitate deficitară. Fără sprijinul masiv al SUA, efortul de război al Ucrainei ar fi fost nesustenabil. În acest context, o retragere americană ar avea un impact psihologic devastator, încurajând Moscova și demoralizând Kievul.
Vestea a generat reacții mixte în capitalele europene. Polonia și statele baltice, conștiente de amenințarea directă a Rusiei, și-au accelerat deja cheltuielile militare, Varșovia promițând să aloce 4% din PIB pentru apărare. În schimb, Germania, pilonul economic al Europei, se luptă în continuare să atingă ținta NATO de 2%, confruntându-se cu o profundă reticență internă față de remilitarizare.
Pentru Europa, momentul reprezintă un test de maturitate. Conceptul de „autonomie strategică”, promovat de președintele francez Emmanuel Macron, trebuie să treacă de la stadiul de discurs la cel de realitate operațională.
Întrebarea nu este dacă Europa poate, ci dacă are voința politică de a construi o forță militară credibilă, capabilă să asigure descurajarea în fața unei Rusii revanșarde.
Deși unii diplomați de la NATO speră într-o retragere treptată și coordonată, imprevizibilitatea administrației Trump lasă loc pentru scenarii mai abrupte. „Ce se întâmplă dacă ne înșelăm cu toții și retragerea începe în 2026, fără o coordonare minimă?”, se îngrijorează un diplomat de la Bruxelles.
Indiferent de calendar, mesajul de la Washington este clar: era în care securitatea europeană era garantată necondiționat de contribuabilii americani se apropie de sfârșit. Nota de plată pentru pace a sosit, iar Europa trebuie să decidă dacă este pregătită să o achite.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
