Soluția împotriva dronelor ieftine: De ce renunță americanii la rachetele interceptoare în favoarea armelor cu microunde și a sistemelor gestionate de algoritmi? 

drone-pilot-operator-militar-armata-sua
Militar american, operand o drona de tip FPV in cadrul unui exercitiu militar. Sursa foto: USMC.
Căutarea unei soluții tactice adecvate pentru combaterea vehiculelor aeriene fără pilot se schimbă aproape de la o lună la alta în planificarea militară occidentală. Statele Unite ale Americii au ajuns la concluzia că sistemele tradiționale de apărare antiaeriană sunt depășite din punct de vedere tehnic și financiar de noile generații de drone ieftine și de roiurile de drone autonome.

Răspunsul industriei americane de armament este formulat de Lockheed Martin, companie care a anunțat recent proiectarea unei arhitecturi anti-dronă stratificate, capabilă să detecteze, să prioritizeze și să neutralizeze amenințări multiple și coordonate care operează simultan în mediile terestre, aerian și naval.

Analiza recentelor conflicte asimetrice a forțat factorii de decizie de la Washington să recunoască că Armata SUA se confruntă cu o vulnerabilitate tehnică care nu mai poate fi ignorată și care ține strict de interceptarea individuală a dronelor ieftine cu rachete de înaltă precizie, ceea ce este considerat a fi o strategie falimentară. Roiurile coordonate nu doar că epuizează rapid stocurile de rachete interceptoare disponibile, ci și creează un volum de date telemetrice care blochează complet capacitatea de procesare a radarelor și timpul de decizie al operatorilor umani. 

De ce renunță americanii la rachetele de interceptare scumpe?

Americanii au înțeles că o apărare care să răspundă viitoarelor provocări de securitate necesită tranziția de la dezvoltarea unui singur interceptor perfect, la crearea unui ecosistem defensiv integrat, capabil să scurteze lanțul de reacție de la detecție la interceptare.

Pentru a răspunde acestei necesități, arhitectura dezvoltată de compania Lockheed Martin pune la un loc o rețea complexă de senzori radar, electro-optici, cu infraroșu și de radiofrecvență. Fuziunea datelor colectate de acești senzori elimină țintele false și identifică amenințările reale din spațiul de luptă.

Această bază de date este transferată către sistemul Sanctum, un software fundamentat pe algoritmi de inteligență artificială, care gestionează prioritizarea țintelor și coordonează automat răspunsul defensiv - cu alte cuvinte, sistemele de apărare aeriană acționează în funcție de tipul de țintă care i-a fost atribuit. Sistemul informatic interacționează direct cu platformele de comandă CommandIQ și SkyKeeper. Inteligența artificială preia astfel sarcina analizei volumului masiv de informații, reducând gradul de încărcare al militarilor, dar păstrând decizia finală a tragerii sub control uman. 

Accent sistemele de arme cu microunde și clasificarea țintelor cu ajutorul algoritmilor

Din punct de vedere al armamentului utilizat, arhitectura inovează prin combinarea soluțiilor cinetice cu cele non-cinetice pentru a echilibra costurile – nu vor mai fi utilizate rachete scumpe pentru interceptarea unor drone de mici dimensiuni. Racheta aer-sol comună (JAGM), un vector de precizie deja aflat în producție de serie, este alocată pentru distrugerea țintelor individuale cu valoare tactică ridicată. Piesa centrală care modifică însă costurile luptei antiroi de drone este sistemul MORFIUS. Acest sistem de arme utilizează tehnologia microundelor de mare putere și poate neutraliza peste 50 de drone inamice într-o singură misiune, înainte de a fi recuperat, reîncărcat și reutilizat.

Implementarea acestei arhitecturi se realizează printr-o largă desfășurare în teren, reducând riscul concentrării tehnicii în baze fixe. Pentru componenta navală, Lockheed Martin a testat instalarea lansatoarelor JAGM pe navele de suprafață autonome Saildrone Surveyor. Această configurație extinde perimetrul defensiv mult înaintea navelor militare principale, transformând ambarcațiunile fără echipaj în noduri active de apărare antiaeriană. Pe segmentul terestru, utilizarea lansatoarelor GRIZZLY asigură o mobilitate ridicată, permițând protejarea rapidă a infrastructurii critice de interes național.

Soluția prezentată de compania Lockheed Martin nu depinde de stadiul actual de dezvoltare a unei singure tehnologii. Bazată pe o arhitectură deschisă, rețeaua defensivă este structurată pentru a asimila senzori și noi sisteme de arme pe măsură ce amenințările cu drone se schimbă. Concluzia planificatorilor militari americani scoate în evidenţă faptul că superioritatea apărării în fața roiurilor de autonome nu va fi obținută de o singură armă mine, ci de sistemul de comandă capabil să integreze datele rapid și să aplice o forță de lovire masivă cu costuri logistice minime.

Alte știri de interes
x close