Zboruri numeroase ale avioanelor militare Il-76 și C-130 spre Rusia: Încărcătura rămâne un mister, în timp ce Algeria menține puntea aeriană peste Europa

Repetiția zborurilor deschide însă o perspectivă interesantă asupra modului în care Algeria își menține relația militară cu Rusia chiar prin spațiul aerian al unor state europene aflate în prima linie a confruntării cu Moscova.

Zborurile au atras atenția în special după ce aeronave de transport grele ale Forțelor Aeriene Algeriene, între care un Il-76MD și un C-130H-30 Hercules, au fost urmărite în septembrie pe ruta Algeria–Europa Centrală–Belarus–Rusia. Pe 24 septembrie, cele două aeronave au traversat din nou spațiul aerian polonez și au continuat către Moscova. presa poloneză a semnalat că, în aceeași lună, au fost observate mai multe zboruri similare ale aviației militare algeriene.

Un alt Il-76MD algerian, cu numărul de bord 7T-WIC, fusese urmărit anterior pe 10 septembrie pe aceeași axă, intrând în spațiul aerian polonez dinspre Slovacia și continuând către Moscova. Datele de urmărire indicau plecarea aeronavei de la baza Boufarik din Algeria și sosirea sa în zona Moscovei.

Prin urmare, nu pare să fie vorba despre un zbor izolat, ci despre o rută aeriană militară utilizată repetat între Algeria și Rusia.

De ce se permite zborul avioanelor algeriene peste UE?

Trafic aerian, imagine cu caracter ilustrativ. Sursa foto: Facebook Romatsa R.A

La prima vedere, situația poate părea contradictorie. Uniunea Europeană a închis spațiul său aerian pentru aeronavele rusești după declanșarea invaziei pe scară largă asupra Ucrainei.

Regulamentul european 833/2014 interzice însă survolul teritoriului UE doar pentru aeronavele operate de transportatori ruși, aeronavele înmatriculate în Rusia și aeronavele înmatriculate în alte state, dar deținute, închiriate sau controlate de persoane sau entități ruse. Regula nu prevede o interdicție generală pentru aeronavele militare ale unui stat terț doar pentru că acel stat are relații militare sau politice strânse cu Rusia.

Ca atare, simplul fapt că un Il-76MD al Forțelor Aeriene Algeriene pleacă din Algeria și aterizează în Rusia nu îl transformă automat în aeronavă rusă din punctul de vedere al sancțiunilor europene.

Situația ar fi diferită dacă s-ar demonstra că o aeronavă aparent algeriană este, de fapt, deținută, controlată sau exploatată de o entitate rusă ori că zborul intră într-o categorie sancționată de legislația europeană. Pentru zborurile observate până acum nu există însă o asemenea demonstrație publică.

Ceea ce este neobișnuit este frecvența

Avion de transport militar de tip C-130 Hercules al Algeriei, photo source: www.jetphotos.com via Wikipedia

Problema nu este, prin urmare, legalitatea evidentă a unui anumit survol, ci frecvența cu care aviația militară algeriană utilizează această rută pentru a ajunge în Rusia.

În septembrie au fost raportate mai multe asemenea misiuni, inclusiv zboruri ale unor Il-76 și C-130. Pe 24 septembrie au fost observate simultan un C-130H-30 Hercules și un Il-76MD algerian, ambele continuând spre Moscova.

Tipurile de aeronave sunt relevante. Un Il-76 este un transportor greu destinat inclusiv transportului de vehicule, echipamente și încărcături voluminoase, în timp ce C-130 este un transportor tactic. Capacitatea lor este compatibilă cu transportul de personal, echipamente sau materiale militare, dar natura încărcăturilor acestor zboruri nu a fost făcută publică.

În presa poloneză se consideră că aceste misiuni pot avea legătură cu tranzacții militare ruso-algeriene sau pot reflecta alte forme de cooperare logistică, însă nu au fost prezentate dovezi care să confirme încărcătura aeronavelor.

Algeria este unul dintre principalii clienți militari ai Rusiei

Avion de transport rus de tip Il-76. Foto: Ministerul Apărării din Rusia

Contextul face însă zborurile deosebit de interesante. Algeria este unul dintre principalii utilizatori africani ai tehnicii militare rusești și are de decenii o relație militară strânsă cu Moscova. Forțele sale aeriene operează o combinație de echipamente de origine sovietică/rusă și occidentală, inclusiv avioane de transport Il-76 și C-130.

Prin urmare, zborurile militare către Moscova nu sunt surprinzătoare în sine. Ceea ce atrage atenția este coridorul utilizat.

Pentru a ajunge în Rusia, aeronavele algeriene traversează o parte din Europa, inclusiv spațiul aerian al unor state care au adoptat una dintre cele mai ferme poziții europene față de Moscova. Polonia este, în acest sens, cazul cel mai evident.

De aici apare paradoxul că, în timp ce Varșovia susține activ Ucraina, găzduiește forțe NATO importante și își consolidează apărarea împotriva amenințărilor provenite din Rusia și Belarus, aeronave militare ale unui partener strategic al Moscovei pot traversa legal teritoriul polonez pentru a ajunge în Rusia.

Așa cum spuneam, însă, nu este o contradicție juridică. Este consecința faptului că regimul sancțiunilor europene este construit pe criterii precise privind proprietatea, controlul și operatorul aeronavei, nu pe o listă a statelor care au relații militare cu Rusia.

O punte aeriană care trece prin Europa

Privite individual, aceste zboruri pot părea unele banale, în care un stat suveran își deplasează aeronavele militare între două puncte. Privite împreună, însă, ele conturează o imagine diferită.

Algeria își păstrează deschisă propria punte aeriană militară către Rusia, iar această punte trece chiar prin spațiul aerian al unor state europene care au adoptat o poziție fermă împotriva Moscovei.

Ilyushin Il-76 RA-76951 / Sursa: Ronnie Macdonald, flickr

Aceasta este una dintre consecințele mai puțin vizibile ale faptului că izolarea Rusiei nu este absolută. Moscova continuă să aibă parteneri militari și economici în afara spațiului euro-atlantic, iar aceștia nu sunt automat supuși acelorași restricții care se aplică Federației Ruse.

Mai mult, cazul Algeriei arată că geografia sancțiunilor și geografia relațiilor strategice nu se suprapun perfect. Un stat poate fi apropiat militar de Rusia, poate cumpăra armament rusesc și poate menține contacte militare la nivel înalt cu Moscova, dar aeronavele sale pot continua să utilizeze coridoare aeriene europene atât timp cât nu intră sub incidența interdicțiilor aplicabile aeronavelor rusești și respectă regulile naționale ale statelor survolate.

Peste toate acestea se suprapune întrebare privind încărcătura transportată de aceste aeronave. Din sursele deschise putem confirma traseele, tipurile de aparate, numerele de bord și aeroporturile de plecare și sosire, dar nu putem determina cu certitudine conținutul încărcăturii dintr-un Il-76 sau un C-130 doar din datele de zbor. 

Frecvența lor justifică însă monitorizarea în continuare, iar o imagine mai convingătoare ar putea apărea dacă aceleași aeronave vor continua să opereze pe rută și dacă vor fi corelate cu escale la baze rusești cunoscute pentru mentenanță sau livrări de echipament militar, ori cu livrări documentate de tehnică rusă către Algeria.

Ceea ce poate fi afirmat cu certitudine, deocamdată, este că Algeria își menține activă legătura aeriană militară cu Rusia, iar această legătură trece repetat peste teritoriul unor state europene aflate în prima linie a politicii de descurajare față de Moscova. Este  un exemplu al limitelor existente în încercarea de izolarea aeriană a Rusiei. Moscova poate fi exclusă din spațiul aerian european ca destinație directă, fără ca toate punțile aeriene ale partenerilor săi militari din afara spațiului euro-atlantic să fie, prin asta, închise.