Respingerea visului creării unei armate federale: De ce este „Legiunea Europeană” singura soluție realistă pentru apărarea UE

Într-o intervenție critică la adresa susținătorilor unei armate federale, Sikorski a catalogat discuțiile despre fuziunea forțelor naționale drept „inutile”, propunând în schimb o structură flexibilă, deschisă voluntarilor din toate statele membre și chiar din țările candidate.

Pragmatism în locul utopiei federale

Ideea lui Sikorski vine ca o replică la propunerea recentă a comisarului european pentru apărare, Andrius Kubilius, care a evocat crearea unei forțe de 100.000 de soldați sub comandă unică. Pentru șeful diplomației poloneze, o astfel de megastructură rămâne o iluzie politică, deoarece statele naționale nu sunt pregătite să își cedeze suveranitatea asupra propriilor armate.

Legiunea Europeană ar fi o entitate distinctă, subordonată politic Comitetului Politic și de Securitate al UE, având rolul de a interveni în zone sensibile precum Balcanii sau Africa de Nord. Sikorski recunoaște deschis că o astfel de legiune nu ar deține forța necesară pentru a-l descuraja pe Vladimir Putin într-un conflict de mare intensitate, însă ar oferi Uniunii capacitatea de a acționa rapid acolo unde amenințările regionale necesită un răspuns colectiv, eliberând astfel resursele NATO pentru misiunile de apărare colectivă pe flancul estic.

O bătălie pentru claritate în umbra NATO

Propunerea nu a fost primită cu un entuziasm unanim în rândul partenerilor europeni sau al conducerii Alianței Nord-Atlantice. Kaja Kallas, șefa diplomației europene, și Mark Rutte, secretarul general al NATO, și-au exprimat îngrijorarea că astfel de structuri paralele ar putea estompa imaginea de ansamblu și ar duce la o dublare costisitoare a resurselor.

Rutte a avertizat că o armată europeană ar complica arhitectura de securitate existentă, într-un moment în care unitatea transatlantică este deja testată de incertitudini politice. Totuși, presiunea pentru o soluție europeană autonomă a crescut în urma tensiunilor diplomatice recente dintre Washington și aliații săi europeni, alimentate de declarațiile controversate privind Groenlanda, care au ridicat semne de întrebare asupra angajamentelor americane pe termen lung în regiune.

Polonia: Noua forță motrice a apărării europene

Contextul în care Sikorski își lansează „Legiunea” este unul marcat de ascensiunea militară fulminantă a Poloniei. Cu un buget de apărare ce atinge 4,8% din PIB în 2026 - cel mai ridicat nivel din cadrul NATO - Varșovia a trecut de la statutul de consumator de securitate la cel de arhitect al acesteia. Până la sfârșitul acestui deceniu, Polonia va dispune de o forță blindată mai numeroasă decât cea a Germaniei, Franței, Marii Britanii și Italiei la un loc.

Deși majoritatea achizițiilor masive de echipament polonez provin din Statele Unite și Coreea de Sud, Sikorski încearcă să utilizeze această autoritate militară nou dobândită pentru a impulsiona o colaborare europeană mai strânsă, capabilă să facă față provocărilor de securitate fără a aștepta permanent undă verde de la Washington.

Dacă Legiunea Europeană va deveni realitate sau va rămâne doar o altă propunere teoretică depinde de capacitatea statelor membre de a depăși teama de „paralelism” cu NATO. În timp ce războiul din Ucraina intră în al patrulea an, Europa se află în fața unei alegeri fundamentale între a păstra structurile tradiționale care par tot mai greoaie sau a adopta soluții inovatoare, chiar dacă la o scară mai mică, pentru a demonstra că poate asigura ordinea în propria vecinătate.

Pentru Sikorski, Legiunea este pasul necesar către o maturitate militară a Uniunii, una care să nu mai fie blocată de visul imposibil al unei armate federale, ci susținută de acțiuni concrete în zonele tensionate ale periferiei europene.