Livrarea acestui tip de avion vine la aproape doi ani după ce Suedia a anunțat transferul către Ucraina a două aparate, denumite de suedezi S-100D Argus sau ASC-890 (Airborne Surveillance and Control), în cadrul unui pachet militar amplu. Aeronava este echipată cu radarul Erieye, un sistem modern capabil să detecteze ținte aeriene la distanțe de până la 300 - 4000 de kilometri, oferind o imagine mult mai clară asupra situației aeriene.
Introducerea acestui sistem reprezintă un pas important pentru apărarea ucraineană, în special în contextul atacurilor repetate cu rachete de croazieră și drone lansate de Rusia. Avionul poate identifica din timp rachete precum Kh-101, care sunt folosite frecvent pentru a lovi ținte aflate la mare distanță, inclusiv în vestul Ucrainei. Astfel, capacitatea de reacție a apărării antiaeriene este semnificativ îmbunătățită, iar dependența de sprijinul NATO pentru supraveghere aeriană poate fi redusă.
Military aid to Ukraine updated with:
— Jeff2146???????? (@Jeff21461) March 20, 2026
Delivered:
- ???????? "Unknown number of" Saab 340 Airborne Early Warning and Control Aircrafthttps://t.co/GCnv3eA85k pic.twitter.com/ugixlwYNsa
Ghidare inclusiv pentru rachetele F-16
În același timp, integrarea radarului Erieye de pe aceste aeronave cu avioanele de vânătoare F-16 transformă modul în care Ucraina își apără spațiul aerian.
Avioanele F-16 au radare proprii (precum AN/APG-66 sau AN/APG-68), însă acestea sunt limitate de curbura pământului și de puterea proprie. Un Saab 340, zburând la peste 6.000 de metri, vede „peste orizontul” aeronavelor de vânătoare. Acesta detectează din timp rachete de croazieră rusești (precum Kh-101) sau drone care zboară la joasă altitudine, ținte pe care radarul unui F-16 le-ar observa mult mai târziu.
Deși varianta de bază a Saab 340 avea limitări, versiunea S 100D trimisă Ucrainei este modernizată pentru a partaja informații în timp real. Prin protocoale de comunicații securizate (precum Link 16), radarul Erieye afișează pe ecranele din cabina piloților de F-16 poziția exactă a inamicului, fără ca aceștia să fie nevoiți să își pornească propriile radare.
Iar aceasta este cea mai mare utilitate în luptă, pentru că Saab 340 stă mult în adâncimea proprie, în zonă sigură, și scanează cerul cu radarul pornit, în timp ce F-16 zboară cu radarul oprit (mai precis pe modul „interceptare pasivă”), devenind greu de detectat de către sistemele de avertizare rusești.
Pilotul de F-16 primește ținta de la Saab 340, se apropie de inamic și lansează racheta (cum ar fi AIM-120 AMRAAM), iar dacă este vorba despre o aeronavă rusă cu pilot, acesta nu va ști că este luat în vizor până în ultima secundă.
Detecția rachetelor rusești
Rachetele de croazieră rusești Kh-101 sunt programate să urmărească relieful, zburând prin văi pentru a evita radarele de la sol. Saab 340 ”privește” de sus în jos identificând aceste rachete pe fundalul terenului și direcționând avioanele F-16 direct pe traiectoria lor de interceptare, economisind timp critic și combustibil.
Mai mult, Saab 340 nu comunică doar cu avioanele, ci și cu bateriile de rachete de la sol (precum Patriot sau NASAMS). Astfel, în centrul operațional aerian principal ucrainean se poate decide instantaneu cine este cel mai bine poziționat să distrugă ținta, un avion F-16 aflat în aer sau o baterie de rachete de la sol, evitând risipa de muniție scumpă pe aceeași țintă.
Spre deosebire de radarele rotative (precum cele de pe AWACS-urile americane), radarul Erieye este caracterizat de antena fixă montată longitudinal, ceea ce creează două „zone oarbe” de aproximativ 30 de grade în fața și în spatele avionului. Din acest motiv, pentru o monitorizare continuă a unei ținte, aeronava Saab 340 trebuie să zboare pe o traiectorie în formă de „opt” sau de „pistă de atletism”, pozitionând mereu flancul către zona supravegheată.
De asemenea, fiind un avion de transport transformat, este lent și lipsit de autoapărare, ceea ce obligă forțele ucrainene să îl mențină la mare distanță de linia frontului (peste 150-200 km) pentru a evita rachetele rusești cu rază lungă, precum R-37M.
Însă chiar și în aceste condiții impactul operațional este major. Avionul permite coordonarea mai eficientă a apărării și prioritizarea țintelor în timpul atacurilor masive, reducând presiunea asupra avioanelor de luptă precum F-16 sau Mirage 2000, care până acum erau folosite frecvent pentru interceptarea rachetelor. În acest fel, Ucraina își consolidează semnificativ capacitatea de a face față atacurilor aeriene complexe și de protejare a infrastructurii critice.