Pacea din Siria prinde contur, rivalitățile regionale rămân

H. D. Hartmann / 19 dec 2018 / 10:28
EXCLUSIV

La Geneva, drumul spre pace al Siriei începe să capete forma unei soluții acceptate. După șapte de ani de război civil distrugător, care au văzut creșterea și distrugerea uneia dintre cele mai criminale organizații islamiste ISIS, moartea a sute de mii de oameni alături de exilul interior a aproape cinci milioane de oameni, Siria se află mai aproape ca niciodată de o soluție general acceptată de către regimul Assad și opoziția așa-zis democratică.

Astfel, marți, cei trei principali negociatori, miniștrii de externe ai Rusiei, Turciei si Iranului par a se fi înțeles asupra unui model de redactare a unei noi constituții democratice, care să asigure organizarea de alegeri sirene, cu scopul confirmării si legitimării unei puteri legale in Siria. La aceste alegeri vor participa, ca parte integrant, Assad, președintele sirian, alături de partidul său socialist,  aflat în competiție dură cu o opoziție fragmentată și formată din grupuscule reprezentând fiecare interesele puterilor străine implicate.

La Geneva, Elveția, cei trei miniștrii de externe au decis formarea unui comitet, format din 150 de membrii, care sa redacteze constituția noii Siria. Proces complex, aflat sub egida ONU și a reprezentantului său Staffan de Mistura. Deși multe din propunerile lui de Mistura au fost refuzate din varii motive, cei trei au reușit să  găsească un compromis acceptabil. Fără a răspunde la întrebări și citind o scurtă declarație, ministrul de externe Lavrov a declarat că Rusia se așteaptă ca sedințele comitetului de redactare a noii constituții siriene să înceapă încă din ianuarie anul viitor, reprezentând un proces eminamente Sirian,  condus de Siria si aflat sub egida exclusivă a ONU. Prin această declarație Rusia practic anunță atât puterile europene (în  special Franța si Germania, alături de birocrația din Uniunea Europeană), cât și SUA că procesul de pace sirian nu le mai aparține. În acest moment doar grupul de la Astana, format din Rusia, Turcia si Iran, au posibilitatea de a influența jocul sirian. Fiecare membru al grupului are trupe pe teritoriul Siriei, fiecare exprimând interese naționale extrem de puternice.

Cel mai apropiat aliat al regimului Assad este Rusia. Iran a intrat în teatrul de operații luptând împotriva ISIS iar Turcia a ocupat regiunile de graniță cu Siria pentru a opri expansiunea forțelor kurde, care au fost, ani de zile, singura forță militară de opoziție reală împotriva atrocităților organizațiilor islamiste subvenționate de Qatar si alte puteri petroliere din Golful Persic. Jocul strategic complicat din Siria a exclus de la bun început influența europeană și a birocrației UE.

Surse DefenseRomania din regiune confirmă că influența Franței a fost complet eliminată, ca urmare a dezastrului provocat de aceasta în Libia. Continuarea cu brutalitate, de către președintele Macron, a politicii sarkoziene de insultă și dictat, în regiune, a provocat un refuz total al facțiunilor siriene de a asculta de Franța. Germania, fără influență reală în nicio capitală arabă puternică, nu a reușit să dea substanță propunerilor UE si ale înaltului său reprezentant pentru politică externă.

În cazul SUA, schimbarea politicii de cumpărare a păcii prin mită și corupție, promovată de către administrația Obama, a dus și la scoaterea din joc a principalilor actori arabi aliați ai administrației Trump. Transformând radical discursul său și refuzând să accepte orice compromis cu Iran, Donald Trump a redus misiunea și implicarea SUA doar la distrugerea militară și fizică (eradicarea) a organizației teroriste ISIS. Orice alt aspect al jocului sirian este și astăzi ignorat. Știind că nu va avea timpul necesar rezolvării dosarului complex sirian, Trump a refuzat orice plan care implică economic sau politic administrația sa. Fără un sprijin crucial american, țările arabe au lăsat jocul să devină regional, deci de factură locală. Pentru supraviețuirea regimului său, Assad a exploatat această noninterventie americană, la care a adăugat și impotența franceză pentru a introduce Iranul ca actor militar.

Intrarea trupelor iraniene în spațiul militar sirian a dus la o imediată refocalizare a jocului israelian, căci astăzi Assad este singurul care poate să asigure Ierusalimul că trupele iraniene nu se vor regăsi la granița siriano-israeliană, capabile să atace orașele israeliene. Construcția de influență astfel obținută de către Assad a salvat practic familia sa și țara de la dispariția fizică de pe harta politică a lumii.

Cei trei jucători rămași își cunosc exact interesele locale. Echilibrul dintre cele trei puteri regionale va asigura o tranziție mult mai greoaie, dar va pune bazele unor rivalități strategice pe care doar o înțelegere cu SUA le va putea regla. Căci Trump nu va permite niciodată ca Israel să fie amenințat de către apropierea militară iraniană. Siriana, ca joc și strategie abia a început iar drumul Damascului va fi extrem de lung.

Articole Recomandate


CONTACT | POLITICA DE CONFIDENȚIALITATE | POLITICA COOKIES

Copyright 2019 - Toate drepturile rezervate.
defense.n-nxt.28