Ucraina lovește cinci nave de război rusești, sisteme S-300 și Pantsir, precum și șase dane petroliere într-un singur atac efectuat asupra bazei Novorosiisk
05 Martie 2026
Pe 15 august 2025 în Alaska vom asista la un summit istoric sau, mai degrabă, la un spectacol sumbru, în care doi actori principali, președinții Donald Trump și Vladimir Putin, se pregătesc să deseneze noi linii pe harta unei Europe deja sângerate?
Un „feel-out meeting” (o întâlnire de tatonare), așa cum o numește Trump, dar care, din declarațiile sale, pare mai degrabă un ultim act al unui proces de pace impus, dictat de la Washington și Moscova, peste capul Kievului.
Discuțiile, anunțate cu mare fast după un ultimatum autoproclamat de Trump, care a eșuat lamentabil, par a fi deja pre-stabilite.
Președintele american vorbește despre "swapping, changes in land" (schimburi, modificări de teritorii), un eufemism cinic pentru a masca o cedare de suveranitate.
El recunoaște că Rusia a ocupat „prime territory” (teritoriu de primă importanță) din Ucraina și afirmă că va încerca să recupereze o parte din el, dar, în aceeași frază, sugerează că va exista un „land swapping” (schimb de pământuri). Adică, o împărțire a prăzii, o tranzacție imorală în care Ucraina, victima agresiunii, este transformată într-o monedă de schimb.
Disprețul față de suveranitatea ucraineană este evident. Trump a declarat că-l va informa pe președintele Volodîmîr Zelenski, „din respect”, dar numai după ce se va fi consultat cu Putin. A mai adăugat, cu un amestec de aroganță și condescendență, că i-ar putea spune liderului de la Kiev fie „lots of luck, keep fighting” (mult noroc, continuă să lupți), fie „we can make a deal” (putem face o înțelegere). Tonul este acela al unui stăpân care dictează condițiile unui vasal.
De altfel, Trump l-a acuzat pe Zelenski pentru război și a pus la îndoială capacitatea președintelui ucrainean de a lua decizii, ironizând nevoia de „aprobare constituțională” pentru cedarea de teritorii.
În Alaska nu se va negocia pacea, ci se va parafa un dictat
În lumina acestor declarații, un lucru devine limpede: în Alaska nu se va negocia pacea, ci se va parafa un dictat. Trump, cu megalomania sa recunoscută, se imaginează drept artizanul unei "înțelegeri" istorice, bazată pe logica sa de om de afaceri, în care teritoriile sunt simple active ce pot fi tranzacționate.
Putin, pe de altă parte, va fi bucuros să primească o legitimare internațională pentru agresiunea sa, prin acceptarea tacitã a anexărilor. Kremlinul a validat deja, prin purtătorul său de cuvânt, ideea întâlnirii, și a lăsat să se înțeleagă că Rusia și SUA sunt "vecini apropiați", ignorând total contextul războiului.
Zelenski a avut o reacție singura posibilă, afirmând că orice acord fără participarea Kievului va fi o „decizie moartă”. Dar, în ecuația puterii, vocea sa pare să se piardă în ecuația cinică a celor doi.
Păsările de pradă au ales deja Alaska pentru a se întâlni, departe de ochii Europei, pentru a negocia viitorul unei națiuni. Întrebarea nu mai este dacă se va ajunge la o înțelegere, ci cât de mult va fi obligată Ucraina să plătească pentru o pace ce nu-i aparține.
O pace a înfrângerii, parafatã de un spectacol diplomatic care pare a fi, în esența sa, o trădare.
