Cel mai recent exemplu este ofensiva diplomatico-industrială lansată la Ottawa, unde o delegație sud-coreeană de rang înalt, condusă de șeful de cabinet prezidențial Kang Hoon-sik și însoțită de liderii celor mai mari șantiere navale și companii de apărare din țară, încearcă să obțină unul dintre cele mai mari contracte militare ale momentului: Programul canadian pentru submarine de patrulare (CPSP), estimat la zeci de miliarde de dolari.
Canada intenționează să înlocuiască submarinele clasa Victoria ale Marinei Regale Canadiene cu până la 12 submarine diesel-electrice capabile să opereze sub gheața arctică. După o selecție preliminară riguroasă, Ottawa a redus competiția la două consorții: Thyssenkrupp Marine Systems (Germania) și Hanwha Ocean (Coreea de Sud).
Însă oferta Seulului depășește cu mult simpla livrare de submarine. Hanwha și Hyundai Heavy Industries au propus Canadei un „pachet strategic” care include nu doar submarinele KSS-III de ultimă generație, ci și obuziere autopropulsate K9 Thunder, sisteme de rachete K239 Chunmoo, vehicule blindate K21, logistică, instruire, precum și transfer de tehnologie și capacități de mentenanță locală.
Această abordare reflectă ambiția Coreei de Sud de a se impune nu doar ca furnizor de platforme militare, ci ca partener industrial complet, capabil să reconstruiască și să susțină pe termen lung bazele de apărare ale statelor aliate. Potrivit lui Kang Hoon-sik, criteriile-cheie ale proiectului canadian nu sunt doar performanța și costul, ci și cooperarea industrială și crearea de locuri de muncă, iar un eventual acord ar putea genera peste 27,6 miliarde de dolari)în producție internă sud-coreeană și peste 20.000 de locuri de muncă.
KSS-III
Submarinul KSS-III, piesa centrală a ofertei, este un exemplu al maturității tehnologice sud-coreene. Un submarin diesel-electric de aproximativ 3.700 de tone, dotat cu propulsie independentă de aer, capabil să rămână scufundat până la trei săptămâni, echipat cu senzori avansați, torpile grele și un sistem de lansare verticală (VLS) pentru rachete cu rază lungă (balistice).
KSS-III din Lotul 1 au un echipaj de 50 de persoane și măsoară 78 de metri lungime cu o lățime de 9,5 metri, în timp ce aparatele din Loturile 2 și 3 vor fi mai mari.
Acestea pot transporta între 6 și 10 rachete balistice (SLBM) cu focoase convenționale (în funcție de variantă) pentru misiunile de atac terestru. În plus, această clasă de submarine transportă inclusiv sonare de proră, de flanc și de remorcare și este echipată cu nu mai puțin de șase tuburi de proră de 53 cm pentru torpile grele, cum ar fi noul Tiger Shark.
Cu un preț de aproximativ 1 miliard de dolari americani, navele sunt semnificativ mai ieftine decât submarinele americane din clasa Virginia, care pot costa până la 3 miliarde de dolari americani pe unitate.
Expansiunea industrial-militară sud-coreeană nu se limitează însă la Canada. Seulul a devenit deja un furnizor major de armament pentru Europa, Orientul Mijlociu și Asia, iar obuzierul K9 Thunder domină peste jumătate din piața globală a artileriei autopropulsate - chiar in aceasta lună fiind planificată începerea construcție fabricii de K9 Tunetul în țara noastră, care va achiziționa 54 de astfel de sisteme. În paralel, șantierele navale sud-coreene sunt implicate inclusiv în revitalizarea industriei navale americane, prin investiții de peste 150 de miliarde de dolari, în cadrul unui acord strategic cu Washingtonul.
SUA vizează redefinirea echilibrului de putere în Asia, lucru care provoacă îngrijorare în regiune: Va interveni militar SUA în Peninsula Coreeană dacă va fi necesar?
