Această interpretare este susținută atât de declarațiile recente ale unor analiști militari ucraineni, cât și de evaluări independente privind situația de pe front și evoluția campaniei aeriene rusești.
Într-o intervenție la Radio NV, Pavlo Narojni, fondatorul organizației Reactive Mail, a declarat că în prezent, pe front, inițiativa în teren aparține forțelor ucrainene și că Rusia nu va dispune, în viitorul apropiat, de resursele necesare pentru a forma un grup de lovire capabil să producă o străpungere majoră a apărării.
Tor el a susținut că, în lipsa unor perspective de progres pe front, armata rusă își concentrează tot mai mult eforturile asupra distrugerii infrastructurii din spatele dispozitivului ucrainean, a operațiilor psihologice și a presiunii asupra populației.
Expertul a invocat inclusiv pierderile foarte mari suferite de armata rusă, menționând aproximativ 2.500 de militari într-o singură zi. Cifra se referă la bilanțul comunicat de Statul Major ucrainean pentru 1 noiembrie și reprezintă pierderi de personal, adică militari uciși și răniți grav, nu exclusiv morți.
Ulterior, comandamentul ucrainean a raportat un nou record, de aproximativ 2.980 de pierderi într-o singură zi, la 8 noiembrie. Aceste date trebuie privite încă ca estimări ale uneia dintre părțile beligerante, nefiind verificabile. Totuși, ele indică amploarea uzurii de personal pe care Kievul susține că o provoacă armatei ruse.
Un front în care presiunea rusă nu se transformă în câștiguri decisive
![]()
Evaluările Institutului pentru Studiul Războiului (ISW) oferă un reper independent pentru verificarea afirmației privind dificultățile ofensivei ruse. Potrivit analizei institutului, forțele ruse au înregistrat un bilanț teritorial net negativ în octombrie, pentru a doua lună consecutivă. Rusia a ocupat aproximativ 140 de kilometri pătrați, în timp ce Ucraina a recuperat circa 167 de kilometri pătrați. Astfel, bilanțul net a fost de aproximativ minus 27 de kilometri pătrați în favoarea Rusiei.
Acest rezultat nu înseamnă că armata rusă și-a pierdut capacitatea de a ataca sau că frontul este stabil pe toate sectoarele. În zona Dobropillia, de exemplu, Rusia a menținut un ritm ridicat al operațiilor, cu aproximativ 30 de atacuri pe zi în cursul lunii octombrie. În același timp, au existat câștiguri locale, inclusiv prin infiltrarea unor grupuri mici de militari. Aceste acțiuni nu s-au transformat însă în control teritorial consolidat și nici nu au creat condițiile unei înaintări rapide către principalele poziții defensive ucrainene din Donețk.
În alte sectoare, situația este chiar mai dificilă pentru comandamentul rus. Operațiile ucrainene din zona Kupiansk și Liman au obligat Rusia să redistribuie efective și resurse pentru stabilizarea pozițiilor, iar presiunea ucraineană asupra logisticii a afectat capacitatea trupelor ruse de a continua ofensiva. În evaluarea sa din 15 noiembrie, ISW a consemnat că atacurile rusești din direcția Dobropillia au reprezentat aproximativ 40% din confruntările raportate pe întregul front în zilele de 14 și 15 noiembrie, fără ca acestea să producă progrese teritoriale în acel sector.
Imaginea de ansamblu este, prin urmare, mai nuanțată decât cea sugerată de intensitatea atacurilor rusești. Moscova continuă să exercite presiune pe mai multe direcții, dar costurile umane și materiale nu se traduc în rezultate teritoriale proporționale. În aceste condiții, loviturile asupra adâncimii Ucrainei capătă o importanță suplimentară.
Infrastructura energetică, o altă cale de a afecta capacitatea de rezistență a Ucrainei
O evaluare publicată în octombrie de Kyiv Dialogue și Fundația Konrad Adenauer, în cadrul seriei Ukraine Air War Monitor, descrie explicit această schimbare de accent. Autorii apreciază că, în condițiile în care Rusia înaintează foarte puțin pe front, Vladimir Putin mizează tot mai mult pe atacuri aeriene masive pentru a determina Ucraina să cedeze în timpul iernii.
Datele raportului arată că în septembrie Rusia a lansat 6.322 de drone de atac cu rază lungă de acțiune, cu aproape 29% mai multe decât în august. Numărul locațiilor lovite a crescut la 581, față de 555 în luna precedentă. În același timp, campania rusă a devenit mai dificil de contracarat prin introducerea pe scară mai largă a dronelor cu propulsie cu reacție. Potrivit estimărilor raportului, aproximativ 3.900 de astfel de aparate au fost folosite în septembrie, comparativ cu numai 350 în iunie.
![]()
Schimbarea are implicații importante pentru apărarea antiaeriană ucraineană. Rata medie de interceptare a tuturor dronelor a rămas la aproximativ 83% în septembrie, dar pentru modelele cu reacție Geran-4 și Geran-5 estimarea era de circa 60%. Chiar dacă aceste procente sunt estimări și pot varia în funcție de tipul aparatului și de condițiile atacului, ele arată că Rusia încearcă să adapteze mijloacele de atac pentru a depăși sistemele defensive ucrainene.
Evaluarea Agenției Internaționale pentru Energie (IEA), publicată în perspectiva iernii 2026–2027, confirmă amploarea amenințării asupra sistemului energetic. Rusia a continuat să lovească instalații de producție, stații de transformare și infrastructura de transport al energiei, inclusiv în perioadele în care condițiile meteorologice nu impuneau încă un consum maxim.
Atacurile nu urmăresc doar întreruperea temporară a alimentării cu electricitate, ci și afectarea capacității sistemului de a transporta energia din regiunile cu producție disponibilă către cele deficitare.
Consecințele depășesc domeniul energetic. Alimentarea cu apă, încălzirea centralizată, comunicațiile și funcționarea economiei depind de continuitatea furnizării electricității. IEA arată că, în iarna precedentă, loviturile asupra centralelor și stațiilor de transformare au provocat întreruperi extinse, iar avarierea infrastructurii de transport a împiedicat folosirea eficientă a energiei disponibile în alte regiuni ale țării.
Pe 10 noiembrie, Rusia a atacat infrastructura energetică din zece regiuni ucrainene, lovind inclusiv cinci stații electrice importante. Atacurile au provocat întreruperi de curent în șase regiuni, inclusiv în zonele Kiev, Harkiv și Dnipropetrovsk. Momentul nu este întâmplător, Kremlinul fiind conștient că, odată cu apropierea iernii, efectul economic și social al unor asemenea lovituri crește considerabil.
Nu este nici pe departe o renunțare la ofensiva terestră
Ar fi însă greșit să interpretăm intensificarea atacurilor asupra adâncimii Ucrainei ca pe o renunțare a Rusiei la obiectivele sale teritoriale. Armata rusă continuă să atace, să caute puncte vulnerabile și să încerce să obțină progrese locale, în special în Donețk și în sudul frontului. Faptul că aceste eforturi nu produc, în prezent, rezultate decisive nu înseamnă că ele au fost abandonate.
Mai curând, Moscova pare să combine și să accentueze în favoarea sa cele două forme de presiune. Prima urmărește să mențină armata ucraineană sub presiune pe linia frontului, să consume efective și muniție și să creeze condiții pentru eventuale străpungeri locale. A doua vizează adâncimea strategică a țării, prin lovirea infrastructurii energetice, a economiei și a capacităților logistice, cu speranța că efectele cumulate vor reduce rezistența Ucrainei.
Această abordare are și o logică de uzură. Dacă Rusia nu poate obține rapid rezultate decisive prin înaintarea trupelor, poate încerca să modifice treptat raportul de forțe prin afectarea capacității Ucrainei de a-și menține economia, serviciile publice și efortul militar. În acest sens, iarna devine un multiplicator al efectelor atacurilor, nu doar o constrângere sezonieră pentru operațiunile terestre.