Fix în cel mai vulnerabil moment pentru Kiev, cu o iarnă care aduce inevitabil intensificarea atacurilor aeriene rusești asupra rețelei energetice, două state NATO de pe flancul estic blochează asistența militară. Polonia și Bulgaria au anunțat clar că nu mai au bani și nici echipamente de trimis peste graniță.
De ce Polonia și Bulgaria opresc asistența militară pentru Ucraina?
![]()
Polonia nu poate fi acuzată de lipsă de implicare. Varșovia a fost hub-ul logistic al întregului efort de război și un furnizor major de armament. Totuși, guvernul condus de Donald Tusk a pus pe masa conducerii NATO situația sa economică.
Polonia, care până de curând a acționat ca unul dintre cei mai fermi susținători ai Kievului și principal hub logistic pentru asistența occidentală, a decis să suspende temporar contribuțiile financiare destinate mecanismului PURL (Prioritized Ukraine Requirements List). PURL este un program coordonat de NATO, lansat în iulie 2025, prin care aliații europeni și parteneri precum Canada transferă fonduri pentru achiziționarea directă de armament și rachete interceptoare de fabricație americană, după ce Washingtonul a sistat livrările gratuite.
![]()
Premierul Donald Tusk a justificat cât de clar a putut această decizie în fața secretarului general al NATO, Mark Rutte: Varșovia se confruntă cu un deficit bugetar imens (estimat de agenția S&P la 7,1% din PIB pentru 2026) și trebuie să își prioritizeze propria înzestrare militară. Alocând deja un procent uriaș, de 4-5% din PIB, pentru propria apărare, Polonia consideră că și-a atins limita financiară în ceea ce privește transferul de fonduri externe.
Deși continuă să ofere sprijin tehnic și energetic, inclusiv promisiunea de a transfera avioane MiG-29 în schimbul tehnologiei ucrainene pentru drone, robinetul prin care curgeau bani lichizi destinați achizițiilor prevăzute de PURL a fost închis de Varșovia.
![]()
Bulgaria a adoptat o poziție mult mai tranșantă față de Ucraina, prezentând atât constrângeri economice, cât și o reorientare politică internă odată cu preluarea puterii de către premierul Rumen Radev. Sofia a anunțat că nu va mai trimite nicio armă din rezervele armatei naționale către Ucraina, refuzând totodată să participe la pachetul european de sprijin financiar în valoare de 70 de miliarde de euro, solicitat de Volodimir Zelenski.
Aflată sub procedura de deficit excesiv a Comisiei Europene, cu un deficit estimat la 4,1% pentru acest an, Bulgaria declară că nu își permite niciun angajament financiar suplimentar față de Ucraina. Mai mult, Radev a precizat clar că nu agreează continuarea înarmării, pledând pentru o reglementare diplomatică a conflictului.
Sprijinul militar european, lovit de deficitele bugetare
![]()
Aceste decizii simultane luate de cele două state membre NATO ne arată că s-a ajuns la o „oboseală” operațională și financiară cronică la nivelul aliaților europeni. Economiile europene se dovedesc extrem de fragile atunci când sunt forțate să mențină în funcțiune simultan propriile programe interne de reînarmare, pachetele sociale pentru menținerea stabilității politice interne și finanțarea unei armate terțe angajate într-un conflict convențional de mare intensitate.
Fondul PURL, care avea o țintă asumată de 15 miliarde de dolari trasată de Mark Rutte pentru acest an, a strâns abia 6,8 miliarde de dolari prin angajamente, dintre care doar 4,9 miliarde au fost transferate efectiv Trezoreriei SUA până la finalul lunii septembrie.
Deficitul de finanțare blochează livrările de armament esențial, cum ar fi rachetele pentru sistemele Patriot, exact când Ucraina are cea mai mare nevoie de ele – iarna asta, conform informațiilor serviciilor ucrainene de informații, rușii pregătesc cel mai mare val de atacuri cu drone și rachete asupra sectorului energetic, urmărind să lase în frig și în întuneric cea mai mare parte a locuitorilor din marile orașe.
Cel mai mare risc pentru Ucraina este ca alte state europene să urmeze modelul Poloniei și Bulgariei. Șase capitale europene se opun în prezent includerii asistenței pentru Ucraina în viitorul cadru bugetar multianual al Uniunii Europene. Pe măsură ce presiunile inflaționiste și costurile propriilor programe de apărare cresc, este extrem de probabil ca și alte guverne europene să facă un pas în spate, invocând aceleași argumente legate de deficitul excesiv și stabilitatea macroeconomică.
Lipsa de lichidități transformă efortul de sprijinire a Ucrainei dintr-o problemă de voință politică într-o problemă de solvabilitate națională. Fără alocări considerabile și constante de capital din partea tuturor aliaților europeni, capacitatea Ucrainei de a-și susține operațiunile cu echipamente occidentale de înaltă tehnologie va scădea vizibil în lunile de iarnă.