Evenimentul este mult mai mult decât o simplă inaugurare industrială. El marchează închiderea unui capitol dureros de restricții internaţionale și provocări complexe care au încetinit modernizarea flotei de blindate a Turciei.
Odată cu intrarea în serviciu a Altay, armata turcă primește primul său tanc de generația a treia dezvoltat pe plan intern. Aceasta este o capabilitate deținută doar de un club select de națiuni, precum Statele Unite, China, Rusia, Coreea de Sud și câteva țări europene.
Proiectul tancului Altay consolideaz capacitățile de război blindat ale Turciei într-un moment marcat de tensiuni geopolitice de-a lungul granițelor sale. Mai mult, Turcia se poziționează ca un concurent global serios pe piața de export pentru tancuri avansate.
Altay intră pe un teren dominat tradițional de M1A2 Abrams (SUA), Leopard 2 (Germania), seria T a Rusiei și K2 Black Panther (Coreea de Sud).
Drumul lung al Altay: De la ambiție la producție
Programul Altay, numit după un general celebru din perioada Războiului de Independență al Turciei, a început în 2007. Dezvoltarea inițială a fost condusă de compania Otokar, în colaborare cu Hyundai Rotem din Coreea de Sud, printr-un transfer de tehnologie bazat pe tancul K2 Black Panther.

Programul a întâmpinat însă obstacole multiple, în special în ceea ce privește echiparea cu un powerpack (motor și transmisie) fiabil. Primele prototipuri ale acestui tanc foloseau un motor diesel german MTU de 1.500 CP și o transmisie Renk.
Momentul critic a venit în 2018, când un embargou german impus asupra livrărilor de arme, influențat de operațiunile militare ale Turciei în nordul Siriei și de dezacorduri diplomatice complexe, a oprit brusc aprovizionarea cu componente necesare continuării producţiei tancului Altay.
Acest blocaj a declanșat ani de întârzieri costisitoare și a forțat factorii de decizie de la Ankara să reevalueze dependența de furnizorii occidentali pentru sisteme critice.
Soluția în două etape: T1 și T2
Răspunsul Turciei la acest șoc geopolitic a fost o tranziție în două faze, gestionată de BMC, care a preluat contractul de producție în serie în noiembrie 2018.
Primul lot de 85 de tancuri, desemnat T1, rezolvă problema imediată a propulsiei prin utilizarea unei soluții sud-coreene: motorul diesel Hyundai Doosan DV27K și transmisia automată SNT Dynamics EST15K. Acestea sunt unitățile care intră acum în producție de serie.
Următoarele 165 de tancuri, desemnate T2, vor integra soluția finală și complet autohtonă: pachetul de putere BĂTU de 1.500 CP, dezvoltat intern de BMC Power. Această tranziție, așteptată în jurul anilor 2026-2027, va oferi Turciei accesul la un motor produs pe plan local, imun la embargouri viitoare.
Planul general prevede producția a 250 de tancuri, cu o capacitate a noii fabrici de 96 de unități pe an.
Ce aduce nou „noul Altay”?
Tancul Altay care intră în serviciul armatei turce nu este același cu prototipul din 2011. Denumit „Yeni Altay” (Noul Altay), acesta este echipat cu rachete antitanc ghidate (ATGM) și sisteme de protecte împotriva dispozitivelor explozive improvizate.

Cu o greutate de aproximativ 65-66 de tone, Altay este optimizat pentru a face faţă provocărilor pe care le aduce nou câmp de luptă. În ceea ce privește puterea de foc, armamentul principal este un tun cu țeavă lisă de 120 mm L/55, produs de compania turcă MKE sub licență sud-coreeană (CN08), asigurând interoperabilitatea cu muniția standard NATO. Acesta este completat de un sistem de foc digital „hunter-killer” de la Aselsan.
Însă protecţia este domeniul unde Altay reflectă cel mai bine lecțiile pe care industria turca de armament le-a învăţat, uitându-se la derularea conflictelor recente. Utilizează o arhitectură de apărare în trei etape, combinând blindajul compozit modular cu kituri de blindaj reactiv (ERA) de la Roketsan.
Componentă care schimbă jocul este, fără îndoială, Sistemul de Protecție Activă (APS) AKKOR de la Aselsan.
Acesta oferă o intercepție „hard-kill” la 360 de grade, distrugând fizic rachetele antitanc înainte ca acestea să lovească tancul. Această capabilitate plasează Altay într-un grup select al tancurilor care dispun de protecție activă integrată din fabrică, alături de sistemul Trophy al Israelului (Merkava IV) și, teoretic, de Afghanit al Rusiei (T-14 Armata).
În esență, Altay a fost reproiectat pentru a supraviețui în cele mai letale medii de luptă ,,anti-blindate'' ale secolului 21. După 17 ani de eșecuri și reziliență, proiectul ambițios al Turciei s-a transformat, în sfârșit, dintr-un plan pe hârtie într-un produs finit care iese de pe linia de producţie a companiei turce BMC.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News










