S-ar putea să asistăm de fapt, la recunoașterea tardivă, dar reală, a unei realități pe care Estul Europei o strigă de ani de zile: Rusia nu se va opri în Ucraina, iar Germania trebuie să redevină coloana vertebrală a descurajării convenționale în Europa.
Ceea ce vedem astăzi este o schimbare majoră a modului în care germanii abordează mediul internaţional de securitate. Germania nu mai este statul care trimite căști sau ezită să livreze rachete Taurus, sub cancelarul Friedrich Merz, Germania se pregătește să devină placa turnantă a unui posibil Război Rece 2.0.
Infrastructura învechită din Europa, principalul obstacol peste care Germania trebui să treacă
Planul detaliază transferul a 800.000 de soldați NATO (inclusiv americani și germani) către Flancul Estic. Numărul acestora este enorm dacă comparam cu ezitarea din ultimi ani a Germaniei în a muta pe continentul european, chiar şi câteva sute de militari.
Pentru a pune lucrurile în perspectivă, vorbim despre o mobilizare logistică ce amintește de exercițiile REFORGER din timpul Războiului Rece, dar adaptată la o realitate mult mai volatilă.
Germania își asumă rolul de Drehscheibe (placă turnantă). Geografia nu iartă: trupele care trebuie să apere Țările Baltice, Polonia sau România trebuie să traverseze Germania. Aici intervine vulnerabilitatea critică identificată în raport: infrastructura.
Decenii de subfinanțare cronică au lăsat autostrăzile, podurile și căile ferate germane într-o stare precară. Faptul că Berlinul intenționează să aloce 166 de miliarde de euro până în 2029 pentru infrastructură (dintre care 100 de miliarde pentru căile ferate) arată gravitatea situației.
Un tanc Abrams sau Leopard 2 nu poate traversa un pod șubred din Renania de Nord-Westfalia. Dacă infrastructura cedează sau este sabotată, trupele NATO nu vor ajunge pe frontul de Est în cele 45 de zile estimate, ci vor rămâne blocate în ambuteiaje în Saxonia, lăsând Vilniusul sau coridorul Suwalk pradă agresiunii ruse.
Orizontul de timp: 2029 sau „mâine dimineață”?
Există o discrepanță alarmantă între evaluările birocratice și realitatea din teren, pe care ofițerii Bundeswehr-ului o conștientizează. Oficial, planul estimează că Rusia va fi capabilă să atace NATO în 2029. Însă, istoria ne învață că Vladimir Putin nu lucrează după calendarele ministerelor occidentale.
Generalul Carsten Breuer și alți înalți oficiali au avertizat deja: Rusia și-a trecut economia pe picior de război. Moscova produce tancuri și obuze în trei schimburi.
Mai mult, analiștii avertizează asupra unui scenariu de coșmar: un posibil armistițiu în Ucraina, pe care anumite voci de la Washington îl împing în aceste zile, nu ar aduce pacea. Dimpotrivă, ar oferi Kremlinului exact ceea ce îi lipsește acum: timpul și resursele pentru a-și reface forțele și a le pivota spre NATO.
Dacă focul încetează în Donbas, Rusia își poate reorienta capacitățile militare spre granițele NATO în 2-3 ani, mult mai repede decât poate Europa să-și repare podurile sau să producă muniție suficientă.
Războiul hibrid a început deja
Un aspect crucial al OPLAN DEU este conceptul de „apărare totală”. Generalii care conturează acum planurile militare ale Germaniei au înțeles că frontiera dintre pace și război s-a șters. Cancelarul Merz a spus-o clar: „Nu suntem în război, dar nu mai trăim nici în pace”.
Sabotajele recente, incendiile inexplicabile la fabricile de armament, interferențele GPS și incursiunile dronelor rusești în spațiul aerian european nu mai sunt de mult timp simple incidente izolate, ci operațiuni atent planificate ale Rusiei de recunoaștere și de testare a reacţiei statelor membre NATO.
Planul de 1.200 de pagini nu se referă doar la tancuri, ci integrează poliția, spitalele, companiile de logistică civilă și operatorii de energie. Este o ''militarizare a societății civile'' necesară supraviețuirii, un ecou al Războiului Rece, dar cu amenințări noi: cyber-atacuri care pot paraliza portul Hamburg sau campanii de dezinformare care pot bloca decizia politică de mâine.
Concluzie: Dacă vrem să descurajăm Rusia, trebuie să proiectăm forţă
Putem aprecia că Germania, sub noua administrație Merz, încearcă să recupereze timpul pierdut în era Merkel și Scholz. Faptul că acest plan există este un semnal bun. Mesajul transmis Rusiei este unul destul de clar, după cum spunea un ofițer german citat în raport: „Dacă ne atacați, nu veți reuși”.
Totuși, o întrebare fundamentală tot rămâne: Se mișcă Germania suficient de repede? Hârtia suportă orice, chiar și planuri de 1.200 de pagini. Dar betonul podurilor, oțelul șinelor de cale ferată și voința politică de a menține cheltuielile militare la un nivel record necesită timp și multe sacrificii.
Vladimir Putin pariază pe oboseala Occidentului și pe fragilitatea democrațiilor noastre. Planul OPLAN DEU este dovada că Germania a acceptat că războiul cu Rusia nu mai este o ipoteză teoretică dintr-o simulare a unui exercițiu militar complex, ci o posibilitate concretă pentru care trebuie să fim pregătiți deja de ieri.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Acest articol reprezintă o opinie.
